Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)

Dr. Károly Kocsis: Configuraţia etnică şi confesională a regiunii carapto-balcanice

Conform statisticilor confesionale realizate pe la 1921, aproape jumătate (48,9%) din populaţia totală o constituiau credincioşii de rit ortodox: sîrbi, români, ucraineni, bulgari, macedoneni etc., iar 41,7% catolicii şi protestanţii: unguri, slovaci, cehi, ruteni, croaţi, germani, români greco-catolici (tabelul 6).

Pentru aprecierea stadiului de dezvoltare culturală, economică, precum şi a situaţiei sociale în perioada interbelică ale populaţiilor din regiunea carpato-balcanică, s-a putut constata o legătură remarcabilă între teritoriile cu majoritate catolică — protestantă şi proporţia redusă a analfabeţilor (sub 40%) şi cea relativ mare (peste 20%) a celor care lucrau în industrie şi comerţ (Rónai, A., 1945).

Conform recensămintelor realizate între 1920 şi 1990, în spaţiul carpato-balcanic s-au petrecut schimbări însemnate — pe alocuri, radicale — în structura dispunerii etnice şi confesionale în teritoriu, care au fost mai ales rezultatul migrărilor afectînd peste 8 milioane de locuitori, petrecute în timpul şi după cel de al doilea război mondial, respectiv al schimbărilor la nivelul sistemului social.

în urma primului război mondial, în perioada 1918-1938, s-au refugiat de la căminele lor, respectiv au fost evacuaţi 984 mii de oameni, paralel cu stabilirea liber consimţită în zonele respective a 695 mii de persoane (cf. Kulischer, E.M., 1948). Cei mai mulţi refugiaţi, 348 mii de unguri, s-au stabilit în Ungaria, plecînd de pe teritoriile anterior maghiare ocupate în 1918, 250 mii de ucrainieni au plecat din Basarabia şi 217 mii de turci din Bulgaria (tabelul 7, fig.3). Considerabil a fost şi numărul (172 mii) al imigranţilor ruşi refugiaţi din cauza urmărilor Revoluţiei ruse din 1917, care, în cea mai mare parte, s-au stabilit în Serbia şi Bulgaria. De asemenea, între 1918-1926 din Tracia occidentală, anexată de Grecia, au sosit în Bulgaria 123 mii de refugiaţi bulgari, paralel cu repatrierea a 46 mii de greci din Bulgaria. în cazul Slovaciei, al regiunii Ucrainei Subcarpatice, al Transilvaniei şi Voivodinei, locul emigranţilor, al refugiaţilor maghiari a fost de mii de colonişti, în cea mai mare parte cehi, români şi sîrbi, cu deosebire în oraşele cu poziţie strategică locuite de unguri şi în zonele de frontieră cu populaţie preponderent maghiară (Kocsis, K., 1989, 1990, 1991) (fig.3).

Pentru ca al doilea război mondial, evenimentele istorice petrecute în regiunea pe care o avem în vedere, modificarea temporară a graniţelor să poată avea loc, un rol important l-au jucat contradicţiile dintre minorităţile naţionale şi etnia dominantă (de pildă, maghiari-români;

17