Bodáné Pálok Judit: Legea privind drepturile minorităţilor naţionale şi etnice din Ungaria (1993) - Múzeumi füzetek 13. (Székelyudvarhely, 1993)
Ştefan Faătean: Minorităţile şi etnice din Ungaria
în cadrul alegerilor generale din 1995 pentru autoguvernările minorităţilor, dintre grupurile etnice minoritare existente în Ungaria următoarele unsprezece naţionalităţi au format autoguvernări de nivel naţional: armeană, bulgară, croată, germană, greacă, polonă, română, sîrbă, slovacă, slovenă, ţigănească. Autoguvernările de nivel naţional ale minorităţilor funcţionează ca parteneri de dezbateri ai guvernului, avînd printre altele dreptul de a prelua instituţiile minorităţilor şi de a decide în întregime în privinţa modului lor de funcţionare. Minorităţile incriminează faptul că la alegerile pentru Adunarea Naţională pot participa, conform legii electorale în vigoare, doar partide politice, astfel încît organizaţiile minorităţilor nu pot prez>_i»^ candidaţi proprii şi, în pofida solicitării lor, nu pot obţine nici mandate garantate. în diferite fracţiuni parlamentare pot fi întîlniţi, fireşte, şi reprezentanţi din rindul minorităţilor. Aceştia participă activ în cadrul Parlamentului la activitatea Comisiei pentru Drepturile Omului, Minorităţi şi Culte, care acordă asistenţă în probleme de reprezentare şi de susţinere a intereselor minorităţilor. Comisia vine cu propuneri la toate recomandările care au ca obiect minorităţile şi au un rol important în pregătirea repartizării mijloacelor băneşti bugetare între minorităţi. Pe de altă parte, guvernul are în vedere o soluţie provizorie prin care, pînă la reforma legii electorale, minorităţile care realizează autoguvernări de nivel naţional să-şi poată trimite în Adunarea Naţională cîte un reprezentant parlamentar cu drepturi depline. Guvernul sprijină păstrarea identităţii minorităţilor (protecţie activă a minorităţilor); în scopul realizării egalităţii şanselor, acordă minorităţilor un tratament distinctiv (discriminare pozitivă), insistînd asupra extinderii autonomiei juridice şi culturale a minorităţilor. Organizaţiile de pînă în 1990 ale minorităţilor s-au transformat, rolul lor s-a modificat. Alături de ele sau concurînd cu ele, au luat fiinţă noi asociaţii, alternative. în centrul activităţii tuturor acestor organizaţii stau apărarea intereselor, ocrotirea culturii, cultivarea limbii şi a tradiţiilor. Pentru cheltuielile necesare funcţionării organizaţiilor minorităţilor. Adunarea Naţională a votat pentru 1991 o subvenţie bugetară de 200 de milioane, iar între 1992—1994 de 220 de milioane de forinţi. Cu începere din 1995, noile autoguvernări de nivel local şi naţional ale minorităţilor vor 12
