Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
VI. Criza feudalismului şi epoca reformelor
revoluţie. Prin angajarea forţei s-a reuşit astfel stârpirea în germene a gândirii reformiste. PERIOADA RĂZBOAIELOR NAPOLEONIENE La sfârşitul secolului XVIII în rândurile nobilimii maghiare predomina atitudinea politică menită să-şi asigure alianţa curţii. Se considera că Imperiul Habsburgic, în totalitatea sa, ar putea rezista expansiunii franceze — pe când curtea, având nevoie de rezervele de forţă ale Ungariei, se ferea să lezeze interesele nobilimii maghiare. Un alt factor hotărâtor al colaborării dictate de teamă a fost conjunctura economică a stării de război, care a făcut să crească interesul pentru produse agricole, mai ales că — rămasă de fapt în afara teatrului de operaţiuni — Ungaria era totuşi destul de aproape spre a deveni o importantă bază de aprovizionare. Preţul cerealelor şi al produselor animaliere creştea mereu, ca şi schimbul de mărfuri. Negustorii nu cumpărau doar cantităţile imense de produse adunate în hambarele aristocraţiei, dar şi surplusul domeniilor micii nobilimi; ba chiar în anumite zone până şi ţărănimea a participat la circulaţia mărfurilor. Majoritatea aristocraţiei ungare ajunge doar acum în situaţia de a-şi construi castele reprezentative. Doar acum locuinţa nobilului de rând, curia de stil clasicizant, se diferenţiază din punct de vedere arhitectural de casa ţărănească, şi nu întâmplător tocmai acum se generalizează în “odaia curată” de mai târziu a casei ţărăneşti sursa de încălzire nefumigenă — şi devine atât de viu colorat portul popular maghiar, sau se naşte noul stil al cântecelor populare. Elanul economic de conjunctură fortifică încrederea în sine a nobilimii: puţini erau cei ce se îndoiau de valabilitatea şi perfecţiunea ordinii existente. Este ultima perioadă — târzie — de înflorire a nobilimii agrare, epocă a patriarhalilor juzi tabulari şi a răspândirii faimoasei idei: “extra Hungáriám non est vita...”. Situaţia curţii însă nu este atât de favorabilă, pentru că principalul cumpărător fiind armata, deci statul; datoriile sale cresc, bancnota i se devalorizează. Iar când Habsburgii — pentru a-şi consolida poziţia 75
