Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
IV. Ţara scindată î trei
că în caz de refuz invadează Transilvania. întors din campania întreruptă, principele a reuşit totuşi să încheie în 1645, la Linz, o pace favorabilă care garanta în fond prevederile tratatelor precedente, adjudecând din nou Transilvaniei cele şapte comitate din nord-est. Cu ocazia păcii de la Westfalia însă, care punea capăt războiului de 30 de ani, Transilvania nu a reuşit să-şi impună statutul de putere autonomă în Europa, principatul rămânând izolat sub aspectul politicii externe. Au rămas însă intacte prosperitatea economică, puterea, forţa armată, protestantismul şi renumele Transilvaniei. Domnia lui Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648-1660) a risipit această moştenire. El se autointitula “principe absolut”, şi, în politica internă, dispunea într-adevăr după bunul său plac. Supraestimând atât puterea ţării sale, cât şi importanţa conjuncturii internaţionale, s-a angajat în temerare planuri de politică externă, zicându-şi că Anglia este puterea care ar putea să-şi asume rolul conducător al unei noi coaliţii antihabsburgice. A trimis soli la Cromwell, în Olanda, Danemarca şi Suedia. Ca scop imediat şi-a fixat ocuparea tronului polon, pornind în 1657, în alianţă cu suedezii, o campanie în Polonia. Poarta i-a interzis însă acţiunea, şi, drept răzbunare, a revărsat hoardele tătărimii peste Transilvania. Decenii întregi ţara nu şi-a putut reveni de pe urma acestui jaf dezastruos. Oraşe înfloritoare s-au mistuit în flăcări; zeci de mii de oameni puşi în cătuşe se târau către pieţele de sclavi de la Marea Neagră. în drum spre casă oastea princiară căzu ea însăşi în captivitatea tătarilor. Principele muri din cauza rănii suferite pe câmpul de luptă, în timp ce se apăra împotriva unei noi expediţii represive turceşti. Zadarnic au încercat ardelenii să-şi aleagă din nou un principe autoritar, exponent al unei politici independente. în timp ce Viena privea nepăsătoare agonia Transilvaniei, Poarta şi-a impus propriul favorit, în persoana principelui-marionetă Mihail Apafi (1661-1690). împărtăşind soarta de care avusese parte, cu sute de ani în urmă,' Muntenia şi Moldova, înfloritoarea provincie decăzu în starea de vasal al turcilor. Concepţia politică transilvăneană, elaborată drept moştenire lăsată de Bocskai, care considera că obiectivul politic fundamental din epocă 52
