Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
III. Feudalimsul dezvoltat
urmei, prin cuceriri şi prăzi capturate peste graniţă, armata aceasta se putea întreţine singură. Făcând abstracţie de câteva mici incursiuni, Matia nu a pornit lupte împotriva turcilor. Nici nu se putea aştepta la succese, preferând deci să întreţină la hotare o linie de apărare din ce în ce mai costisitoare, nemaivorbind de faptul că Balcanii nu prea ofereau posibilităţi de pradă pentru “oştirea neagră”. A purtat campanii pentru a obţine tronul Boemiei, şi războaie de cucerire în Austria, Moravia, Silezia, în bună parte încununate de succes, rezultatele lor spulberându-se însă la moartea sa. Prin obţinerea tronului Boemiei viza intrarea în rândurile principilor electori germani, râvnind să obţină şi titlul de împărat. în 1485 cuceri chiar şi Viena, mutându-şi reşedinţa acolo. Resursele ţării însă se dovediră insuficiente pentru păstrarea acestor cuceriri. Cu ocazia tratativelor de pace tânărul suveran a promis principalului său adversar, Frederic al II-lea (de Habsburg), că îi cedează tronul dacă se va stinge fără urmaşi. Nici din a doua căsătorie a lui Matia nu a rezultat urmaş » * legitim, ceea ce l-a îndemnat pe rege ca în ultimii ani ai vieţii să facă eforturi pentru a pregăti urcarea pe tron a fiului său natural, loan Corvin, însă după moartea sa prinţul nu şi-a putut impune pretenţiile pentru tron. “Oştirea neagră” fu împrăştiată, rezultatele centralizării nimicite. Tronul a fost obţinut de un membru al dinastiei Jagellonilor, Vladislav al II-lea (149o-1516), urmat de Ludovic al II-lea (1516-1526). Aceşti regi s-au lăsat, după expresia cronicarului, “ţinuţi de plete” de către magnaţi. Domeniile şi veniturile coroanei au fost zălogite, resursele vistieriei complect secătuite, oştirea cetăţilor de margine nu-şi primea solda. în dietele tot mai regularizate şi mai populate de pe câmpia Rákos, se adoptau multe hotărâri în sprijinul partidei nobilimii de rând, însă datorită rezistenţei magnaţilor, ele rămâneau de regulă doar formale. Dietele procedau adesea la alegerea conducătorilor din guvernământ, iar mecanismul puterii de stat funcţiona poticnit. Viaţa politică a ţării evolua către modelul “republicii nobiliare” cunoscut din istoria Poloniei. în spatele acestei tendinţe se afla pătura numeroasă a nobilimii de rând, cu posibilităţi 37
