Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
II. Feudalismul timpuriu
de-a rândul, zonele periferice au oferit condiţii favorabile păstoritului şi luării în folosinţă a pământurilor nedesţelenite. Autoritatea statală şi cea feudală a atins şi a înglobat treptat în sistemul feudal şi aceste teritorii rămase în urmă şi slab populate. Popularea Bazinului Carpatic era încheiată deja în secolul al XIII-lea, fapt care a prejudiciat şi el situaţia domeniilor regale, deoarece până atunci teritoriile donate putuseră fi recuperate prin ocuparea altora în zonele de margine recent organizate. Praediile şi mai apoi satele se aflau în proprietatea latifundiarilor, a servienţilor regali, a regelui ori a bisericii. Proporţia repartizării cantitative a domeniilor între aceste categorii stăpânitoare nu o cunoaştem exact. Domeniul regal acoperea iniţial cel puţin 1/3 din teritoriul ţării, pierzând treptat teren cu precădere în favoarea marilor domenii feudale, care în secolul al XIII-lea înglobau deja marea parte a ţării. în materie de gospodărire, cele mai evoluate erau domeniile bisericii, deorece călugării veniţi din apus aduceau cu ei tehnologia superioară de acolo, iar pe de altă parte aici stabilitatea posesorilor şi implicit a serviciilor prestate acestora, înlesnea un anumit grad de dezvoltare. Categoria inferioară a clasei stăpânitoare o alcătuiau servienţii şi iobagii de cetate. Situaţia lor juridică aparte fiind garantată şi prin BULA DE A UR, ei înşişi au început, în cadrul vechilor comitate regale, organizarea unei instituţii proprii de autoapărare concretizată până la urmă în COMITATELE NOBILIARE. Prima menţiune aferentă (1232) ni s-a păstrat din comitatul Zala, unde nobilii de rând — adică servienţii — făceau dreptate în cauze procesuale prin judecători aleşi de ei, neavând însă putere suficientă pentru a-şi impune voinţa faţă de marii latifundiari, cu toate că se bucurau de sprijinul autorităţii regale. Acces la politica ţării aveau doar “notabilii”, numiţi mai apoi “nobili”, iar după ce sensul acestei expresii avea să se extindă asupra tuturor categoriilor privilegiate, li se va spune BARONI. Puterea lor se datora posesiunilor funciare; pe acestea le aveau din favor regal, iar dacă îl pierdeau, ori nici nu reuşeau să-l dobândească, se străduiau să ridice pe tron un alt rege. Durata scurtă a vieţii, şirul neîntrerupt al 26
