Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)

Şefi de stat şi de guvern

Pretendenţi: 1162 - 1163, Ladislau II 1163, Ştefan VI

1172 - 1196, Béla III 1196 - 1204, Enteric (Imre)

1204 - 1205, Ladislau III

1205 - 1235, Andrei II 1235 -1270, Béla IV 1270- 1272, Ştefan V

1272 - 1290, Ladislau IV, în timpul minoratului s-a aflat sub regenţa mamei sale Elisabeta (Erzsébet) şi a lui Joakim Pektari 1290 - 1301, Andrei III

DINASTII MIXTE

1301 - 1305, Vencel (Venceslas) Premysl (rege al Boemiei, ca Václav II, din 1278 şi rege al Poloniei, ca Waclaw I, încoronat în 1300) 1305 - 1307, Otto de Wittelsbach (duce al Bavariei Inferioare, ca Otto III, 1290 - 1312)

1308 - 1342, Carol (Károly) I Robert (Caroberto) de Anjou 1342 - 1382, Ludovic (Lajos) I de Anjou cel Mare (rege al Poloniei, ca Ludwik, din 1370)

1382 - 1385, Maria (prima oară); s-a aflat sub regenţa mamei sale Elisabeta

1385 - 1386, Carol II cel Mic (rege al Neapolelui, sub numele

de Carol III de Durazzo, din 1381)

1386 -1395, Maria (a doua oară); până în ian. 1387 s-a aflat sub regenţa

mamei sale Elisabeta; din 31 mart. 1387 a domnit împreună cu soţul ei Sigismund

1387 - 1437, Sigismund (Zsigmond) de Luxemburg; până în 1395 a

domnit împreună cu soţia sa Maria, apoi a domnit singur (principe- elector de Brandenburg, 1378 - 1397 şi 1411 - 1417, rege roman, din 1410, duce ereditar de Luxemburg,

144