Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
XII. Perioada socilaismului de tip sovietic
gospodăriei personale în funcţie de piaţă şi liber-profesioniştii. Veniturile lor proeminente au generat tensiune socială, cu toate că nici nivelul de trai al celorlalţi nu a scăzut, ci dimpotrivă, creştea. Noile forme de gospodărire, mai degajate, au permis unor tot mai largi categorii, să presteze muncă şi peste activitatea lor curentă, de opt ore pe zi. S-a creat prin urmare alături de economia primară, “oficială”, şi o economie secundară, care avea o importanţă câtuşi de puţin derizorie atât în producerea venitului naţional, cât şi în creşterea nivelului de trai. Un considerabil efect psiho-social al acestui proces a fost dispariţia treptată a prestigiului anumitor specialităţi, profesii şi statute sociale — inclusiv funcţiile de conducere: singurul etalon erau banii şi simbolurile de statut procurabile prin ei. Drept aspect îmbucurător al acestui proces se remarcă dispariţia definitivă a diferenţierii sociale de genul “stărilor”; munca insalubră nu mai era dispreţuită dacă se câştigau bani cu ea; a crescut prestigiul muncii fizice şi a scăzut importanţa distincţiilor şi funcţiilor acordate de stat. Consecinţa negativă a acestei evoluţii sociale de factură democratică, cu analogii americane, a fost promovarea unei ierarhii a valorilor care îţi evoca într-un fel vestul sălbatic: individualismul, atitudinile agresive, subordonate unor scopuri bine determinate, dispreţul faţă de cultură şi de modelele tradiţionale de comportament. Cu bani se puteau cumpăra nu numai mărfuri, dar şi funcţii ori avantaje; prăbuşirea — dealtfel justă — a vechii ierarhii fiind urmată nu de posibilităţile de afirmare bazate pe merite muncite şi pe conştiinţă profesională, ci pe balcanizarea care scoate totul la mezat. Conjunctura internaţională a noului mecanism economic a evoluat favorabil. Revirimentul cehoslovac din 1968 a eşuat, iar în alte ţări nu era posibilă nici măcar punerea în discuţie a problemei unor reforme asemănătoare. Economia ungară nu a reacţionat la explozia preţurilor de materii prime, produsă pe piaţa mondială, deoarece potrivit concepţiei strategice de atunci, schimbările nu puteau fi decât temporare. Ritmul dezvoltării economice a scăzut simţitor, însă statisticile prezentau deocamdată o imagine favorabilă, căci 136
