Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
X. Anii revoluţiilor
restaurarea vechii ordini nu putea fi vorba, dar existau semne ce prevesteau că nici noul regim democratic nu se va putea desfăşura. Foştii prizonieri reveniţi din Rusia cu convingeri socialiste, şi social democraţii de stânga au lansat lozinca: să urmăm calea rusească! Lozinca promitea o transformare socială radicală şi o nouă orientare politică externă. La 24 noiembrie a luat fiinţă Partidul Comuniştilor din Ungaria, care se considera secţia ungară a noului partid universal: Internaţionala Comunistă. Mai ales datorită organului său de presă intitulat VÖRÖS ÚJSÁG (Ziarul Roşu) care a debutat la 7 decembrie, partidul a dobândit curând o popularitate considerabilă; cei deziluzionaţi de politica guvernului Károlyi, îşi puneau acum speranţele într-o consecventă transformare de stânga. în ciuda popularităţii lor incontestabile, comuniştii nu prea ar fi avut şanse să ajungă la putere, dar la 20 martie 1919 locotenent-colonelul Vix, şeful misiunii de la Budapesta a antantei, înmâna un ultimatum prin care se pretindea predarea unor noi şi însemnate teritorii integral locuite de maghiari, şi semnala că aici vor fi trasate şi frontierele statale definitive. Guvernul nu vroia nici să accepte, dar nici să respingă ultimatumul. Şi-a prezentat prin urmare demisia oferind posibilitatea formării noului guvern unuia dintre partidele coaliţiei, anume social-democraţilor. Aceştia însă au acceptat să guverneze numai dimpreună cu comuniştii, deoarece sprijin politic extern puteau spera doar din partea Rusiei bolşevice. Cele două partide au căzut de acord (fuzionând chiar, după puţină vreme), iar la 21 martie 1919 s-a proclamat Republica Ungară a Sfaturilor. REPUBLICA UNGARĂ A SFATURILOR Noua putere a început într-adevăr în mod consecvent să înfăptuiască transformarea socialistă a ţării: a etatizat fabricile, casele, pământul (fără a-1 împărţi ţăranilor), a promulgat o serie întreagă de înlesniri de natură social-politică. S-a distrus vechea ordine de stat, puterea a trecut în mâinile sfaturilor, iar conducerea centrală, în ale Consiliului 108
