Antal G. László: Situaţia minorităţii etnice maghiare în România - Múzeumi füzetek 6. (Székelyudvarhely, 1993)
Múzeumi füzetek adăpost în Ungaria în ultimii doi ani. Această gravă stare de tensiune ce pune la încercare atît viaţa politică internă, rit şi activitatea internaţională a ţării noastre, ne atenţionează într-o manieră tragică asupra ideilor greşite ce au paralizat deceniile trecute, legate de relaţiile dintre masa populaţiei maghiare şi vecinii ei, rit şi asupra complexităţii sarcinilor inevitabile care ne aşteaptă. Pentru unguri şi pentru români Transilvania — sub raportul conştiinţei lor naţionale — este de o importanţă definitorie. Acea parte a populaţiei maghiare care a trăit acolo în cadrul statului maghiar începînd din secolul X., a jucat un rol important în mişcarea naţională maghiară a secolului XIX., şi în perioada de schimbare a puterii, ce a urmat primului război mondial, se considera în mod firesc parte integrantă a naţiunii maghiare. Prin cultura sa şi prin larga reţea de relaţii personale şi legături de rudenie este şi astăzi puternic ataşată naţiunii maghiare. Din punctul de vedere românesc Transilvania — pe lingă faptul că azi (1977) este căminul a peste cinci milioane de români — are o semnificaţie aparte şi pentru că în a doua jumătate a secolului al XVIII.-lea de aici a pornit ideea naţională românească, prin truda plină de jertfă a unor preoţi greco-catolici savanţi, treziţi la conştiinţa latinităţii limbii lor. 1. Condi(ii generale — Diviziunea geografică, etnică, socială şi religioasă a României (A se vedea şi datele publicate în Anexă) România este o ţară multinaţională, ce înglobează teritorii variate din punctul de vedere al culturii şi civilizaţiei, şi aflate la nivele diferite ale dezvoltării. Din punct de vedere istorico-geografic se împarte în trei regiuni istorice, care au avut în trecut o organizare statală aparte. La sud de Carpaţi se întinde Ţara Românească (Muntenia) iar la est de Carpaţi, iniţial pînă la Nistru şi Marea Neagră se află Moldova (principatele române ce s-au constituit şi au devenit autonome în secolul al XIV-lea). Aceste două principate s-au unit în 1861 sub numele de România. Teritoriul înconjurat de lanţul muntos al Carpaţilor făcea parte pînă în 1918, din regatul ungar, interiorul său montan constituind Transilvania istorică. Din punctul de vedere al evoluţiei civice şi al civilizaţiei Transilvania e substanţial mai dezvoltată decît celelalte două părţi de ţară. Pe teritoriul României, ultimul recensămînt (din 1977) a găsit 21.559.910 locuitori, din care neromâni 2.352.419, adică 10,9% din totalul populaţiei. (Datele referitoare la numărul de azi al maghiarilor şi evoluţia reală a proporţionalităţii lor — pe bază de estimaţii — vom încerca să le schiţăm în capitolul statistic; cf. tabelele 6; 7; 16.) Minoritatea etnică maghiară trăieşte aproape exclusiv pe teritoriul ce a aparţinut pînă la sfîrşitul primului război mondial, Ungariei. în acest spaţiu geografic există peste cinci milioane de români şi aproximativ peste două milioane de maghiari, respectiv — fără a pune la socoteală ţiganii, pe lînga cele cîteva zeci de 6
