Antal G. László: Situaţia minorităţii etnice maghiare în România - Múzeumi füzetek 6. (Székelyudvarhely, 1993)
Múzeumi füzetek Regat. Baza acestiui calcul o constituie analiza rezultatelor recensâmintelor şi datele referitoare la locul naşterii celor recensaţi în 1966 (Anuarul Statistic al R.S.R. 1974. p. 452 şi urm.). Mobilul acestei migraţii de mari proporţii este fără îndoială politica naţională a statului român care tinde să realizeze o preponderenţă românească unanimă peste tot. O unealtă a acestei politici este industrializarea forţată, prezentată de regim ca modernizare în ritm susţinut. (De la rata de acumulare iniţial foarte ridicată, de 25%, dintre 1961 şi 1965, s-a trecut, în cincinalul următor, la o rată de 30%, care este menţinută in continuare.) Necesarul de forţă de muncă rezultat în felul acesta este a-coperit în Transilvania din zona extracarpatină prin mijlocirea sistemului strict centralizat de administrare a forţei de muncă. Este strict limitată prin metode administrative („oraşele închise”) stabilirea populaţiei maghiare tocmai în acele oraşe industrializate (Cluj, Tîrgu-Mureş) în al căror cîmp de atracţie trăieşte. în materie de realizare a aspiraţiei naţionale semnalate anterior, anul 1977 marchează următorul rezultat: în media celor opt ani examinaţi proporţia populaţiei urbane maghiare reprezintă 28,68%, faţă de 40%, cît a fost în 1956, cifră ce se apropie de proporţia relativă a maghiarilor în Ardeal (oficial 22%, estimativ 24,6%). Tabelul următor prezintă stratificarea socială specifică diferitor na{ionalită[i şi diferenpată şi pe regiuni istorice, el reflectînd totodată structurile tradiţionale de diviziune a muncii. în 1956, în faza iniţială a industrializării de tip stalinist sîntem încă martorii unei preponderenţe relative considerabile a elementului rural faţă de alte categorii în societatea românească; la maghiari această proporţie este mai redusă iar la germani este inversă. Sub raport al ţării întregi, structura Transilvaniei e mai evoluată decît cea a regiunilor extracarpatice. Comparativ: la nivelul anului 1930, în Transilvania se ocupa cu agricultura 81% a populaţiei româneşti, 58% a populaţiei maghiare şi 54,1% a populaţiei germane, iar industria, împreună cu cea extractivă, asigura mijloacele de trai pentru 6,5% din populaţia românească, 19,9% din cea maghiară şi 34% din germani. Diferenţele de dezvoltare dintre marile regiuni istorice (Transilvania, respectiv regiunile extracarpatice) se reflectă şi în situaţia lor demografică (cf. Tabelul nr. 5). Examinînd componenţa religioasă a populaţiei României trebuie relevată strinsa corelaţie dintre apartenenţa etnică şi cea religioasă. Potrivit estimaţiilor ce urmează să fie prezentate amănunţit mai jos, marea masă a ungurilor aparţine la două culte: circa 49% sínt romano-catolici, 37% reformaţi, iar restul de 14% face parte din diferite culte creştine occidentale Dintre acestea, comunitatea cea mai importantă atît în privinţa ponderii numerice cît şi din punct de vedere istoric este cea unitariană apoi cea evanghelică, dar e în creştere şi numărul baptiştilor, adventiştilor, iehoviştilor, sîmbetiştilor. în această categorie am inclus şi credincioşii maghiari ai cultului greco-catolic, nerecunoscut oficial din 1948, care nu sínt cuprinşi în evidenţele bisericeşti. 42
