Antal G. László: Situaţia minorităţii etnice maghiare în România - Múzeumi füzetek 6. (Székelyudvarhely, 1993)
Múzeumi füzetek Tabelul nr. 5. Sporul natural al ungurilor în judeţele cu cea mai numeroasă populare maghiară, în comparaţie cu media calculată pe Transilvania, pe ţară ;i separat pentru zonele extracarpatice 1966. Teritoriul Naşteri vii Morţi(in miimi) Sporul natural Covasiu 21,0 10,0 10,7 Harghita 21,8 10,0 11,8 Mureş 21,1 9,2 11,9 Transilvania 19.4 10,2 9,2 România 20,8 9,4 11,4 Zonele extracarpatice 213 8,9 12,6 Suisa: Anuarul statistic al R.S..R. în cele trei judeţe susmenţionate trăia în 1966 40% din populaţia maghiară a României, însumînd în total 639,2 mii de persoane, adică 62,11% din populaţia judeţelor respective. Sporul natural depăşeşte aici rata medie pe ţară, şi este mult mai ridicat decît cel caracteristic în general pentru Transilvania. Datele prezentate ilustrează aspectele demografice ale eforturilor depuse pentru supravieţuire de etnia maghiară din România. Datele referitoare la zonele extracarpatice semnalează diferenţa stadiilor de dezvoltare a regiunilor istorice ale României, scoţînd în evidenţă, pe de altă parte, rezervele demografice ale politicii de colonizare din interiorul ţării. Asimilata. In cea ce priveşte populaţia maghiară -- luînd în considerare faptul că, potrivit unor surse ecleziastice, numărul căsătoriilor mixte, care crescuse la un moment dat (în perioada dintre sfîrşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’80), este din nou în scădere — în cele patru decenii trecute măsura asimilaţiei nu a fost considerabilă, ín legătură cu această problemă trebuie să facem următoarele precizări: 1. O parte însemnată a populaţiei maghiare din România (cca. 50%) trăieşte şi astăzi în localităţi sau chiar teritorii mai vaste, aproape omogene din punct de vedere naţional. 2. Pînă la încheierea colectivizării (1962) în satele zonelor mixte din punct de vedere etnic, ungurii, germanii, şi românii trăiau în comunităţi tradiţionale, distincte 3. Scena tipică a asimilaţiei o constituie marile oraşe, dar chiar şi în acestea viaţa de societate se desfăşoară în comunităţi închise din punct de vedere etnic, iar căsătoriile mixte în majoritatea cazurilor sínt dezaprobate atît de români cît şi de maghiari. Cauzele conservării acestei izolări reciproce sínt diferenţele de ordin religios, cultural, de mentalitate, persistenţa unor deosebiri de domeniul structurilor sociale tradiţionale, dar — mai ales în ultimul deceniu — se simte şi efectul lipsei de încredere reciprocă, alimentată în mod artificial de către regim. 34
