Antal G. László: Situaţia minorităţii etnice maghiare în România - Múzeumi füzetek 6. (Székelyudvarhely, 1993)
Múzeumi füzetek — Stăvilirea contactelor cu (ara-mamä Un element esenţial al vieţii minorităţii maghiare din România este întreţinerea unor legăţuri culturale, de rudenie şi de prietenie cu populaţia Ungariei vecine. în consecinţă, politica regimului din România, de limitare severă a tuturor legăturilor cu străinii, o atinge într-un punct cît se poate de sensibil. Faptele sínt îndeobşte cunoscute. în cele ce urmează vom trece sumar în revistă doar următoarele: In principiu cetăţenii români au dreptul de a călători în străinătate odată la doi ani; cetăţinii străini care nu au rudenii de gradul întîi în ţară pot fi cazaţi numai în hoteluri (decretul cu putere de lege al Consiliului de Stat nr. 225/1974, modificat prin cel cu nr. 372/1976); presa de limbă maghiară nu poate fi introdusă prin intermediul turiştilor, iar pe cale oficială practic nu ajunge la destinaţie. După 1918 cercetători din Ungaria (în afară de cîteva cazuri excepţionale) au putut efectua cercetări arhivistice în România doar în scurta perioadă dintre 1940 si 1947. Partea română nu respectă ori respecta doar parţial obligaţiile asumate prin convenţia bilaterală referitoare la relaţiile culturale. Cetăţenii români sínt izolaţi de străini prin obligativitatea anunţării autorităţilor în cazul contactelor de orice fel cu aceştia, cît şi prin alte metode de intimidare. în diferitele foruri publice ale propagandei oficiale, în educaţie — înţelegînd aici şi educaţia politică din cadrul armatei — Ungaria şi poporul ei sínt prezentate în mod indirect sau făţiş drept cei mai aprigi duşmani ai poporului român. 26
