Antal G. László: Situaţia minorităţii etnice maghiare în România - Múzeumi füzetek 6. (Székelyudvarhely, 1993)
Tabelul nr. 4. Dinamica efectivelor de elevi care au învăţat în limba maghiară în şcolile generale şi medii din România, între 1976—1986 Şcoli generale Şcoli medii Anul numeric %, raportat numeric %, raportat la totalitatea la totalitatea elevilor elevilor 1976 171.974 5,64 26.417 2,97 1980 179.569 5,42 28.568 2,91 1985 80.806 2,66 16.284 1,31 1986 60.000* 2,00 16.000* 1,31 * Cifră obţinută prin calcul. La sfîrşitul deceniului al şaptelea şi începutul celui următor — în timp ce continua, ba chiar se amplifica activitatea de lichidare a reţelei învăţămîntului de limbă maternă, importantă definitoriu sub aspectul existenţei minoritare, precum şi subminarea poziţiilor sociale ale naţionalităţii maghiare şi dezintegrarea forţată a structurii ei etnice — regimul din România a înfiinţat totuşi o editură na(ionalită(ilor (Kriterion); la Bucureşti a apărut săptămînalul cultural „A Hét”; s-a înlesnit crearea cîtorva noi foruri culturale spre uzul naţionalităţilor (emisiunea TV. în limba maghiară de 2,5 ore, colocvii teatrale, festivaluri muzicale, mişcarea „casa dansului popular” — Táncház —, etc.). După reorganizarea administrativ-teritorială (1968), în judeţele locuite mai consistent de maghiari a apărut şi cîte un cotidian de limbă maghiară. Din motive pur propagandistice a fost creată şi aşa numita „Uniune a Oamenilor Muncii de Naţionalitate Maghiară”, care la început mai ţinea adunări anuale — dar membrii ei erau numiţi ocazional „de sus”; ea însăşi n-a fost niciodată capabilă să reprezinte cu adevărat interesele naţionalităţii maghiare, fiind lipsită de statute de organizare şi funcţionare şi de alte cadre juridice; întrunirile sale se făceau „la comandă” şi de obicei doar pentru a lua poziţie faţă de diferite evenimente politice externe. Activitatea editurii Kriterion în anii ’70 este o probă a variatelor exigenţe culturale pe întregul spectru al vieţii spirituale, pe care le ridica minoritatea maghiară din România, ce număra pe atunci cel puţin două milioane de suflete. (Faptul că majoritatea publicaţiilor din domeniul ştiinţelor sociale, atît de importante din punctul de vedere al existenţei minoritare, erau semnate de cercetători ajunşi la apusul carierei lor, este o dovadă a lipsei deja acute a unei rezerve proprii de cadre specializate.) Dar, pe cînd în 1980, socotind şi cărţile scoase la celelalte edituri ce publicau şi în limba maghiară, au apărut peste două sute de cărţi noi în 2,3 milioane de exemplare, 21
