Antal G. László: Situaţia minorităţii etnice maghiare în România - Múzeumi füzetek 6. (Székelyudvarhely, 1993)
ţară, de exemplu în 1977 în loc de 7.497 studenţi maghiari ce învăţau în universităţile din România, ar fi trebuit să se afle la studii 12.000. (Desigur, pretenţia reală de şcolarizare a unui grup etnic nu se poate măsura pur şi simplu pe baza numărului membrilor săi raportat la întreaga populaţie a ţării, ci doar în raport cu nivelul ei de evoluţie civică. în cazul ungurilor această pretenţie reală, dacă luăm ca bază proporţia de 9,3% a populaţiei — precum a reieşit şi din datele tabelului nr. 1 — este, după toate probabilităţile, mai mare.) Cele două centre vitale ale spiritualităţii maghiare din România sínt: Universitatea clujeană şi Facultatea de Medicină şi Farmacie din Tîrgu-Mureş. în 1959 Universitatea maghiară din Cluj a fost unificată cu universitatea românească din aceaşi localitate. Potrivit statutului elaborat cu această ocazie în instituţia rezultată din unificare, secţia română şi cea maghiară trebuia să funcţioneze pe principiul parităţii în cea ce priveşte numărul studenţilor şi cel al profesorilor. Cu toate acestea, în anul şcolar 1970/71 proporţia cadrelor universitare de naţionalitate maghiară era de 23,68% iar în 1980/81 doar de 18%. Universitatea din Tîrgu-Mureş, la data fondării sale din 1946, era o instituţie complect maghiară. Normal absolvenţii ei ar fi trebuit să asigure rezerva de medici şi farmacişti a zonelor locuite de unguri. Proporţia cadrelor ei de naţionalitate maghiară era în 1970/71 de 60,66%, iar în 1982/83 de numai 49,81%. Acest curs agresiv continuă, întărindu-se pé an ce trece, în ambele instituţii de învăţămînt superior. Actualul guvernămtnt frînează dezvoltarea socială, naţională şi local teritorială a României (cf. Anexa, tabelul nr. 11) şi prin limitarea instruirii profesionale a membrilor naţionalităţilor conlocuitoare. Drept pentru care prin manipulări în organizarea învăţămîntului, cei aparţinînd minorităţilor — în speţă ungurii şi germanii — sínt orientaţi spre şcoli profesionale ce deservesc ramuri economice de importanţă redusă, iar muncitorii calificaţi ai noilor fabrici din Transilvania sínt formaţi în şcolile profesionale de dincolo de Carpaţi. Această masă de muncitori calificaţi din vechiul Regat este avantajată în obţinerea aprobărilor necesare pentru stabilirea în oraşele ce rămîn închise tocmai în faţa propriului lor cîmp natural de atracţie economică. Prin limitarea administrativă a stabilirii persoanelor particulare la oraşe se poate regla nu numai raportul numeric dintre minorităţi şi reprezentanţii naţiunii majoritare, dar şi nivelul evoluţiei sociale a minorităţilor, cea ce sub aspectul rezultatelor echivalează cu destrămarea structurii sociale a minorităţii. 17