Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)
Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása
dine o deteriorare în cazul absorbţiei de apă lichidă. Este important să menţionăm, că gelul poate provoca halouri şi deformări chiar şi pe pielea bine conservată, dacă pielea are mai puţină grăsime aplicată. In cazul pielii tăbăcite şi a pergamentului, scopul poate fi îndepărtarea anumitor depuneri, înmuierea adezivului sau, eventual, desprinderea hârtiei lipite pe suprafaţă (de exemplu, o etichetă). în aceste cazuri, stratul de impurităţi şi de adeziv acţionează ca o peliculă semipermeabilă, astfel gelul nu intră în contact direct cu pielea, dacă este tăiat la dimensiunea exactă a petei.61 Apa desprinde, umflă depunerile şi adezivul, facându-le detaşabile mecanic.62 Dacă stratul este gros, desfacerea şi subţierea depunerilor pot fi făcute în mai multe etape, prin aplicarea repetată a gelului. Autorii prezentei comunicări au folosit cu succes gel gel lan 4-5% pentru a elimina reziduurile de adeziv şi bucăţile de hârtie de pe manuscrise pe pergament, utilizate secundar drept coperţi de carte. Au fost tăiate bucăţi mici din foaia de gel de 4 mm grosime, fiind apoi plasate peste stratul de adeziv. Astfel, în aproximativ 2-3 minute, substanţa a absorbit suficientă umiditate pentru a putea fi detaşată mecanic. Operaţia s-a efectuat într-o cameră cu vapori, la UR 60% pentru ca pergamentul să se umidifice uniform şi, astfel, să devină mai flexibil, respectiv se vălurească în mai mică măsură (foto 7). Materialul diplomelor pe pergament este de obicei mult mai sensibil la umiditate (datorită grenului şlefuit, stratului de cretă, scrierii, vopsirii, auririi), astfel încât tratamentul lor cu gel nu este recomandat. Pergamentele utilizate pentru coperţi de carte sunt mai puţin sensibile la apă, din cauza grenului compact şi a adezivului introdus între fibre. Cu toate acestea, se recomandă o precauţie sporită şi în acest caz. Gelul agar cu agent de complexare (EDTA-Na) a fost utilizat cu succes pentru a îndepărta produşii de coroziune ai componentelor metalice asamblate cu pielea (cuie de cupru). Gelul agar a fost ales datorită proprietăţii sale termoreversibile, ceea ce a permis aplicarea lui pe cuiele de cupru, încă în starea lui lichidă, înainte de gelificare (solidificare). Astfel, gelul a luat perfect fonna cuielor şi după solidificare a putut fi îndepărtat uşor şi complet. Am preparat o soluţie 5% din agentul de complexare şi am dizolvat agarul în ea (astfel încât gelul să aibă o concentraţie de 4%). Cu ajutorul unei pensule, am aplicat gelul încălzit pe suprafaţa metalică, unde s-a răcit rapid şi s-a solidificat. Zona de piele din jurul metalului a fost acoperită, dar din experienţa noastră, gelul este suficient de vâscos, chiar şi atunci când este fierbinte, pentru a nu se scurge pe piele. Colorarea gelului a indicat legarea ionilor de cupru, moment în care gelul a putut fi îndepărtat cu uşurinţă de pe metal. Dacă este necesară tratarea mai multor părţi metalice, gelul solidificat poate fi re-lichefiat prin încălzire 61 Tratamentul cu gel al pieilor se efectuează exclusiv local. 62 Puoti şi colab. 2017. Tratamentul cu gel gellan a fost utilizat pentru îndepărtarea depunerilor groase de pe suprafaţa scuturilor din piele de hipopotam netăbăcită, aplicarea având o durată scurtă (2-3 minute). Tratamentul a fost precedat de testări pe piele nouă, piele artificial îmbătrânită şi piele aurită. sau păstrat peste temperatura de gelificare într-o baie de apă.63 Trebuie, însă, luat în considerare, că pe parcursul fiecărei încălziri, are loc o evaporare parţială a umidităţii din gel, astfel acesta se îngroaşă şi agentul de complexare devine din ce în ce mai concentrat. Pentru a contracara acest fenomen, este indicată adăugarea de apă sau reducerea timpului de tratament. Prin această metodă, gelul poate fi aplicat cu uşurinţă atât pe suprafeţe convexe, cât şi pe cele verticale, iar procesul poate fi bine controlat. După tratament, suprafaţa metalului trebuie ştearsă cu apă distilată. Concluzie, compararea proprietăţilor celor două geluri şi a posibilităţilor de utilizare a acestora Curăţarea materialelor poroase organice cu hidrogeluri (prin utilizarea de apă şi de solvenţi) este un proces foarte complex influenţat de mulţi factori. Relaţiile dintre factori nu sunt pe deplin elucidate. Cu toate acestea, pe baza datelor din literatură şi a experienţei noastre descrise mai sus, putem trage câteva concluzii despre posibilele tratamente ale hârtiei şi ale pielii. în Tabelul 1 am rezumat proprietăţile şi experienţele de aplicare ale gelului agar şi ale gelului gellan. Utilizarea hidrogelurilor pe hârtie este determinată fundamental de capacitatea de absorbţie a hârtiei şi de sensibilitatea la apă a acesteia. Un artefact din hârtie poate fi sensibil la umiditate pe de o parte datorită materialelor utilizate pentru scrierea lui (de exemplu, cerneluri hidrosolubile, culori cu lianţi care se umflă sau se dizolvă, pigmenţi cu aderenţă slabă, cum ar fi pastelul, carbonul, grafitul), pe de altă parte, sensibilitatea la umiditate poate fi cauzată de starea slăbită a suportului (hârtie acidă, mucegăită, afectată de coroziunea cernelii ferogalice). în literatura de specialitate se recomandă des utilizarea gelurilor pentru tratarea artefactelor sensibile la apă. însă, având în vedere cazurile prezentate mai sus, folosirea gelurilor poate fi adesea prea riscantă. Gelul nu pare a fi potrivit pentru tratarea hârtiei acoperite cu cerneluri sau culori solubile în apă; de asemenea, poate fi riscant chiar şi în cazul unui tratament local, deoarece este greu de prevenit absorbţia apei în direcţie laterală. în cazul desenelor în pastel, cărbune şi grafit, gelul poate fi aplicat doar de pe verso, prin plasarea foilor de hârtie peste foaia de gel. în aceste cazuri se recomandă preumidificarea hârtiei, astfel ca aceasta să se întindă, putând intra pe toată suprafaţa ei în contact uniform cu gelul. Deoarece în cazul descris mai sus, artefactul este în contact direct cu foaia de gel, există pericolul ca hârtia artefactului să fie deteriorată atunci când aceasta este îndepărtată de pe gel; acest pericol este şi mai iminent dacă rezistenţa hârtiei în stare umedă nu este suficient de mare. Pentru a evita acest lucru, se poate utiliza hârtie japoneză (care rămâne între 63 Trebuie evitată menţinerea gelului la temperaturi ridicate pentru perioade lungi de timp, deoarece literatura de specialitate sugerează că astfel, structura acestuia se deteriorează. în general, temperatura de gelificare a agatului este sub 40-45 °C. 203
