Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)
Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása
şi între fibre (apă legată). Acest conţinut de apă nu se elimină, decât în condiţii extreme. Fiind format din particule fibroase uriaşe, de dimensiuni coloidale, colagenul este, de asemenea, un material cu caracter de gel, care datorită suprafeţei sale specifice mari este capabil să lege prin adsorbţie o cantitate semnificativă de apă (apă liberă) în şi între fibrele sale. Datorită grupărilor laterale polare ale lanţurilor polipeptidice din colagen, capacitatea sa de a lega acidul şi alcaliile este de asemenea bună; tocmai pe acest fapt se bazează procesele de tăbăcire şi colorare. In ceea ce priveşte absorbţia de apă şi sensibilitatea la umiditate, trebuie făcută o distincţie între pielea netăbăcită şi pielea tăbăcită, precum şi între pielea aflată în stare bună şi piele cu o structură îmbătrânită, degradată. Sensibilitatea la umiditate a pielii netăbăcite şi a pergamentului este o consecinţă a întinderii la care acestea sunt supuse în timpul prelucrării, care duce la formarea unor structuri în care fibrele se aşază paralel cu suprafaţa şi sunt strâns unite laolaltă. In cazul pergamentului tratarea cu var îndepărtează o parte semnificativă din conţinutul de grăsimi al pielii crude. Fibrele nu sunt protejate nici de materiale de tăbăcire, nici de grăsimi, ele se umflă la cea mai mică creştere a umidităţii relative, ceea ce duce la o creştere semnificativă a volumului. Similar cu fibrele de hârtie, modificarea lor dimensională este anizotropă, grosimea creşte puternic, dar pe direcţie longitudinală se scurtează. Ca urmare a deshidratării, mai întâi se elimină apa liberă, fibrele de colagen devin mai subţiri şi se scurtează cu 1-5%, iar volumul mănunchiurilor de fibre scade.25 Obiectele din piele netăbăcită şi pergament sunt deosebit de sensibile la contactul direct cu apa lichidă, ceea ce poate duce la vălurirea, deformarea sau modificarea lor dimensională permanentă. Sensibilitatea pielii tăbăcite depinde de tipul materialului de tăbăcire şi de modul de tăbăcire, finisare. Tăbăcirea este rezultatul unor reacţii chimice în mediu apos între lanţurile proteice din colagen şi substanţa de tăbăcire. Lanţurile polipeptidice aşezate paralel sunt unite prin legături încrucişate de majoritatea materialelor de tăbăcire. Deoarece pielea nu este uscată în stare întinsă, fibrele îşi păstrează orientarea tridimensională. Alaunul şi cromul sunt cele mai utilizate pentru tăbăcirea minerală.26 Pielea tăbăcită cu alaun este întâlnită mai ales ca material al obiectelor de port etnografice, a obiectelor de uz casnic, a legăturilor de carte. Alaunul se leagă de grupările carboxilice ale colagenului cu legături electrovalente mai slabe27, putând fi uşor îndepărtat ulterior cu apă. în plus, în timpul fabricaţiei nu sunt introduse grăsimi în piele, astfel încât pielea tratată cu alaun, deschisă la culoare şi moale, este sensibilă la umiditate, poate dezvolta halouri şi se poate rigidiza la acţiunea apei. în schimb, în cazul tăbăcirii cu 25 Kozocsa et al. 2013. p. 87. 26 Tăbăcirea cu crom a devenit larg răspândită la sfârşitul secolului al XIX-lea, apoi a devenit un proces dominant pe lângă tăbăcirea vegetală şi cea sintetică apărută la începutul secolului XX. Tóth 1982. p. 179. 27 Covington 2006. p. 29. crom, cromul se leagă cu legături covalente coordinative de grupările laterale carboxilice acide ale pielii, astfel încât nu poate fi îndepărtat cu apă.28 în procesul prelucrării, pielea tăbăcită cu crom este de obicei unsă cu grăsime, ceea ce creşte suplimentar rezistenţa ei la apă. Tananţii vegetali se leagă în principal prin grupările lor hidroxilice (prin legături de hidrogen), de grupările carbonilice (oxo) ale legăturilor peptidice din colagen şi de grupările laterale amino şi carboxilice ale lanţurilor proteice. Tananţii vegetali cu structură condensată, datorită grupărilor lor aldehidice, leagă suplimentar lanţurile proteice între ele, în direcţie transversală, rezultând o structură tridimensională.29 Aceşti tananţi vegetali legaţi chimic nu pot fi îndepărtaţi cu umiditate. în acelaşi timp, în piei există şi materiale de tăbăcire legate doar fizic, care migrează sub influenţa apei în secţiunea transversală a pielii, determinând apariţia unor pete şi rigidizarea suprafeţei. în funcţie de utilizare, pielea poate fi unsă (de exemplu saci, încălţăminte) ceea ce o face mai rezistentă la apă. Lubrifianţii acoperă fibrele, fixează agenţi de tăbăcire, asigură elasticitate, făcând în acelaşi timp structura pielii hidrofobă. Tăbăcirea cu grăsimi se face folosind uleiuri polinesaturate (de exemplu, uleiuri de peşte) şi, deşi procesul nu este pe deplin cunoscut, pare sigur că uleiul se ataşează de piele prin reacţii aldehidice şi reacţii de polimerizare. Din punct de vedere al absorbţiei umidităţii trebuie subliniat caracterul puternic hidrofil al pielii tăbăcite cu grăsimi: este capabilă să lege 600% apă raportat la greutatea uscată a pielii, cea mai mare parte putând fi eliminată prin stoarcere (rămânând aproximativ 180%). După uscare, procesul poate fi repetat, capacitatea de legare a apei nu se schimbă; aceste piei se mai numesc şi piei lavabile.30 Tăbăcirea cu grăsimi este adesea combinată cu alte procese de tăbăcire (de exemplu, aldehidé, alaun). Un bun exemplu în acest sens este tăbăcirea combinată cu alaun şi grăsimi, în urma căreia rezultă o piele moale, rezistentă la apă (piele glacé). Sensibilitatea la umiditate a obiectelor din piele este influenţată semnificativ şi de operaţiile post-tăbăcire (vopsire, ungere, sablare, călcare, apretare), precum şi de starea altor componente ale materiei prime sau ale obiectului. Cele două procese principale de deteriorare a pielii sunt hidroliza şi oxidarea, care diferă foarte mult prin mecanismul şi efectul lor. Descompunerea hidrolitică a pielii tăbăcite cu substanţe vegetale este influenţată de poluanţii atmosferici precum dioxidul de sulf şi dioxidul de azot. Degradarea oxidativă poate fi cauzată de mai mulţi factori: de radicalii liberi cu energie mare rezultaţi în urma radiaţiilor electromagnetice, de oxigen, de ozon, de uleiuri şi de reacţiile autooxidative survenite în structura pielii îmbătrânite. Alţi factori de mediu, cum ar fi temperatura, umiditatea, prezenţa gazelor acide joacă, de asemenea, un 28 Covington 2006. pp. 27-28. 29 Aceasta este o legătură covalentă primară. Covington 2006. p. 26. 30 Covington 2006. pp. 30-31. 197
