Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)
Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása
mistreţului african este colţuroasă, inelele concentrice au formă neregulată (foto 10). Pentru completarea fildeşului pot fi folosiţi şi colţii respectiv oasele altor animale. Utilizarea lor este determinată în mare măsură de dimensiunile acestora. Păsările rinocer Deşi rare în Europa, trebuie să menţionăm această familie (Bucerotidae). Sunt păsări cu trupul mare, în majoritatea cazurilor cu penaj negru-alb. Ciocul lor este mare, arcuit, pe care creşte o formaţiune de com uşoară, cu cavitate, întărită cu o reţea internă de fascicole osoase, asemănătoare unui com de bovine. Această formaţiune de com poate fi folosită pentru realizarea unor obiecte şi pentru completarea unor lucrări de artă.22 Coarnele Coarnele de cerb sunt o formă schimbată a oaselor. Cresc din craniul animalelor din familia cerbilor (Cervidae), în pereche. Este un caracter sexual secundar, se formează pe parcursul maturizării sexuale masculine, cu excepţia cornului femelei de ren. Masculii cervidelor îşi abandonează coamele în fiecare an, şi le creşte o pereche nouă de coarne. Partea exterioară este densă, interiorul are o structură spongioasă, din acest motiv este mai uşor decât colţii, dar mai greu decât osul, deoarece are mai puţine vase sanguine (foto 11-12). Cornul este o excrescenţă de pe osul frontal, care creşte continuu toată viaţa, caracteristic familiei Bovidae. Adevăratul corn s-a format prin concrescenţa perilor, este o excrescenţă densă, cum ar fi, de exemplu, cel al rinocerilor. Cornul gol pe dinăuntru al bovidelor este o teacă goală, din substanţă cornoasă, ce acoperă suliţa osului frontal. Cornul este o substanţă cutanată modificată a acoperământului exterior de origine epidermică. Cornul nu se ramifică, dar se poate răsuci (foto 13-14)P Osul Osul constituie partea pasivă a sistemului de organe ale deplasării la vertebrate. După formă şi structură deosebim oase-tub (foto 15), plate, cu conţinut de aer şi cubice ori neregulate. 35% din ţesutul osului este parte organică (colagen şi proteină), 65% anorganică. 85% din partea anorganică este hidroxilapatită, restul carbonat de calciu, carbonat de magneziu, dioxid de siliciu, săruri alcaline etc. Suprafaţa exterioară a oaselor este acoperită de periost, iar golul lor interior este căptuşit de endos.24 Unele vase ale periostului ajung până la măduvă - pentru alimentarea acesteia - prin 22 https://www.fws.gov/lab/ivory_substitutes.php. 23 http://hu.wikipedia.org/wiki/Szarv. 24 http://hu.wikipedia.org/wiki/Csont. aşa-zisele găuri de nutriţie ale oaselor.25 După prelucrarea osului ca şi material de completare acestea apar ca nişte găuri mărunte de culoare întunecată (foto 16). Pe această bază osul se poate deosebi foarte uşor de colţ. Material înlocuitor de origine vegetală Drept material de completare se poate folosi ’’nuca de fildeş” sau cu altă denumire ’’palmierul de elefant” autohton în America de Sud (Phytelephas macrocarpa) ori ’’nuca tagua” (foto 17). ”Planta cu pistil produce 5-10 saci de roade, atârnate, de mărimea unui cap de om, cu 5-10 compartimente, cu greutatea de 13 kg. Fiecare compartiment are 2-5 sâmburi... Sâmburele copt va fi alb şi de duritatea osului. Proteina de sâmbure, densă, a acestor nuci este o celuloză de puritate aproape chimică”.26 Mărimea nucilor coapte poate ajunge uneori la dimensiunile unui măr mai mic. Se pot ciopli, şlefui, colora. La palpare sunt uleioase. Sunt predispuse la închiderea culorii. Pe secţiunea lor transversală se pot observa linii regulate, concentrice, fine, la fel ca la colţii de hipopotam. Fluorescenţa lor UV seamănă foarte mult cu cea a fildeşului.27 Materiale artificiale Pentru completarea obiectelor realizate din fildeş s-au folosit şi în trecut, se folosesc şi azi materiale artificiale - pe bază naturală şi sintetice. Cele pe bază naturală pot fi de origine animală, cum ar fi de exemplu materialul cu aspect de os, obţinut prin amestecarea fainii de oase cu clei de cazeină, ori cornul artificial obţinut cu formaldehidă din cazeină (albumina precipitată din lapte)28, un material semisintetic produs începând din 1899, materialul plastic de cazeină.29 Apoi poate fi de origine vegetală, cum ar fi chiturile obţinute din răşini naturale cu molecule mici, sau cauciucul natural. Polimerii semi-sintetici constituie o punte de legătură între polimerii naturali şi polimerii complet sintetici. Pe parcursul producerii lor, polimerii naturali sunt trataţi pe cale chimică pentru modificarea proprietăţilor lor. Materialul semi-sintetic vegetal creat de Ch. F. Schönbein în 1846 din celuloză cu ajutorul acidului 25 http://www.kislexikon.hu/csont.html. 26 Borbás 1893. p. 845. „Seminţele sale la început au gustul vinului, sunt pline de un lichid ce se poate bea, apoi au duritatea migdalei dar şi atunci sunt gustoas.e se face din ele o băutură cu gust foarte plăcut. ” 27 Testul poate cel mai vechi al deosebirii - pe baza conţinutului său de celuloză - este picurarea cu acid sulfuros, în urma căreia apare, în câteva minute, o coloraţie roz, ireversibilă (!). Fildeşul original nu prezintă această reacţie. Espinoza - Mann 1999. p. 28. 28 https://www.mozaweb.hu/Lecke—Kemia_l 0-Termeszetes_alapanyagu_muanyagok-100279. 29 Materialul plastic semisintetic formaldehida cu cazeină a fost brevetat de W. Krische şi A. Spitteler. în Germania a fost comercializat cu denumirea Galalith, în Anglia Syrolit, apoi Erinoid. Mossmann ed. 1997. p. 48., Shashoua 2009. p. 25. Tabelul cronologic al polimerilor naturali şi artificiali vezi la Mossmann ed. 1997. p. 3., Shashoua 2009. pp. 22-23. 189
