Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)

Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól

deteriorate de mucegai şi depuneri de săruri prin copii executate în tehnica mozaicului.

în urma acestor iniţiative, în cadrul unor restaurări începute în 1903, Miksa Róth şi atelierul său execută mozaicurile, pe baza cartoanelor originale ale lui Bertalan Székely (foto 1).

Stricteţea cu care au fost realizate mozaicurile ne arată că s-a dorit redarea cât mai fidelă a aspectului frescelor originale, dar putem observa totodată că această copie nu s-a folosit de posibilităţile oferite de tehnica mozaicului, ci a redat aproape „literă cu literă”, „rând cu rând”, tabloul creat anterior de către pictor (foto 2). Dat fiind că aceste copii au fost realizate încă pe vremea când mai trăia Bertalan Székely, presupunem că pictorul a urmărit realizarea lor.

Prin tehnica mozaicului au fost reconstruite nu numai opere de artă plane, ci avem în Ungaria şi exemplul realizării unei copii în tehnica mozaicului a unui altorelief. Aceasta s-a întâmplat la Pannonhalma, unde a fost realizat un altorelief pe baza lucrării începute în 1829 de către sculptorul Andreas Schroth12, lucrare care prezintă istoria ordinului benedictin, întemeiat de regele Ştefan cel Sfânt, dizolvat apoi din ordinul împăratului Iosif al II-lea, apoi reînfiinţat în 1802 de împăratul Francisc I. La început se plănuise realizarea reliefului cioplit în piatră, dar, după modificările proiectului, până la urmă a fost turnat în plumb.13 Clădirea, gândită iniţial cu două turnuri, a fost construită până la urmă cu un singur turn. Proiectele care s-au păstrat prevedeau şi ele iniţial o lucrare din două părţi, dar pe urmă, adaptându-se situaţiei construcţiei, a fost realizată o singură compoziţie în formă de friză, având ca subiect „Dubla întemeiere a abaţiei Pannonhalma”. Altorelieful instalat în 1831 nu a rezistat bine intemperiilor, iar conform unei mărturii scrise din 1877 „o furtună a smuls capul unui cleric în mare ţinută aflat în spatele abatelui Asztrik”'4, iar cu câţiva ani mai târziu, în 1882, din motive de siguranţă, întregul altorelief a fost dat jos.15

în locul altoreliefului, a fost pus în 1909 mozaicul din sticlă al lui Miksa Róth, având acelaşi subiect, constituind până azi o podoabă de preţ a faţadei turnului de deasupra intrării principale; este însă important să cunoaştem antecedentele sale relatate mai sus. Miksa Róth a pregătit şi el o schiţă a lucrării, păstrată în colecţia Muzeului de Arhitectură din Budapesta (foto 3). Mozaicul înfăţişează pe un fundal auriu scena care seamănă mult cu cea compusă de Schroth. Se pune însă întrebarea cum poate fi reconstruit un altorelief pe o suprafaţă plană, din piese mici de sticlă în loc de plumb?

12 Numele localităţii a fost până în 1965 Győrszentmárton. Locul unde se afla abaţia benedictină, muntele Szent Márton, era numit Pannonhalma, denumire care desemnează în zilele noastre şi localitatea.

13 Lucrarea a fost executată la Esztergom, unde se afla atelierul lui Schroth, iar de acolo a fost transportată la destinaţie cu şase căruţe, greutatea totală a elementelor componente ale reliefului fiind de 96 de chintale.

14 Szerdahelyi 2007. p. 155.

15 Cunoaştem altorelieful dintr-o fotografie de arhivă, respectiv pe baza

a două fragmente de capete umane (Ştefan cel Sfânt, abatele Novák)

păstrate din lucrarea originală.

Acest caz îmbogăţeşte grupul „mai liberal” al copiilor, în care punctul de vedere primordial nu este modul de expresie iniţial, ci conţinutul şi durata cât mai lungă în timp. La cumpăna secolelor XIX şi XX, mozaicul din sticlă putea să pară soluţia tehnică cea mai longevivă în momentul respectiv, însă nu mai putem vorbi deloc despre păstrarea intenţiei şi expresiei artistice iniţiale sau despre tendinţe îndreptate în acest sens.

Spaţiul interior al bazilicii Sfântul Petru din Roma este împodobit de peste 10 000 de metri pătraţi de mozaic. Nu numai decoraţiile de pe cupole şi bolţi, ci toate celelalte picturi, inclusiv toate tablourile de altar, au fost înlocuite cu replici din mozaic, în speranţa că operele de artă respective vor dăinui timp mai îndelungat.16

Cerinţa unei copii în mozaic a tabloului de altar al lui Raffaello Santi „Schimbarea la faţă” (1518-20)17 a apărut în 1744. Instituţia care gestiona bazilica Sfântul Petru (Congregazione della Reverenda Fabbrica di San Pietro) a cerut permisiunea executării unei copii a tabloului aflat în biserica San Pietro in Montorio. Atunci pictorul Agostino Masucci a fost însărcinat cu realizarea cartonului respectiv, acesta însă a fost executat abia cu ani mai târziu, între 1756-59, de pictorul Stefano Pozzi. între 1759 şi 1767, şase artişti au lucrat la realizarea mozaicului: Giovanni Francesco Fiani, Guglielmo Paleat, Alessandro Cocchi, Bernardino Regoli, Pietro Polverelli, Vincenzo Castellini (foto 4).

Istoria „Atelierului de Mozaic Vatican” (Studio del Mosaico Vaticano) a început în secolul al XVI-lea, legată de lucrările din bazilica Sfântul Petru şi de numele papei Grigore al XllI-lea (1572-1585). Papa a chemat meşteri mozaicari de la Venezia pentru a preda tehnica mozaicului meşterilor din Roma şi a înfiinţat primul atelier de mozaic din Roma. La început, lucrările erau executate folosindu-se pastă de sticlă colorată cu oxizi metalici, fabricată la Venezia. La începutul anilor 1700, se lucra deja pe baza unei tehnici dezvoltate de meşterul Alessio Mattioli, prin care se realizau paste de sticlă opace, care permiteau redarea unui număr foarte mare de culori şi nuanţe, apropiate de cele ale picturilor.18 în aceste cazuri, trebuie să se ţină seama în egală măsură de folosirea tehnicii mozaicului şi de păstrarea aspectului pictural, totul sub semnul imortalităţii. Un privitor superficial uneori nici nu-şi dă seama, că nu vede picturi adevărate. Acest „trompe l’ceiT' ne îndepărtează şi mai mult de caracterul originar al tehnicii mozaicului, într-un fel chiar îl exclude (foto 5).

16 Toate temele iniţiale şi numele pictorilor tablourilor de altar şi ale scenelor care decorează bolţile, alături de numele artiştilor care au realizat replicile de mozaic, datările lucrărilor originale şi cele ale reproducerilor, precum şi locaţia exactă a scenelor pot fi consultate pe pagina de informare a Bazilicii Sfântul Petru: http://stpetersbasilica.info/Altars/ altars.htm.

17 405x278 cm, biserica San Pietro in Montorio (1523-1797), Roma, apoi la Pinacoteca Vaticana.

18 în cursul experimentelor făcute cu noile compoziţii, au fost realizate aproximativ 28000 de nuanţe coloristice. Unele dintre acestea se află şi acum în depozitul Atelierului de mozaic şi se folosesc la restaurarea mozaicurilor.

178