Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)
Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól
Sunt interesante nu numai asemănările vizibile, ci şi contextul „original”, locul unde a luat fiinţă opera de artă. (...) ...scena a fost înscenată în acel loc, acea clădire, acea cameră etc. în care a avut loc cu adevărat. Un fenomen care însoţeşte aceste reprezentări legate de un anumit loc, scrie Penner, este acela că porneşte un dialog care se scurge din locul dat cumva „ în afară ”, spre împrejurimi mai vaste. Trebuie să adăugăm că prin aceasta efectul operei de artă se apropie vrănd-nevrând de acea valoare ritualică-cultică, despre care scrie printre alţii şi Walter Benjamin în legătură cu aura operei de artă; tocmai posibilitatea relocalizării, a mutării din loc constituie unul din semnele sigure ale pierderii aurei, a valorii de expunere. ”3 Cazul copiilor din mozaic este un fel de înlocuire, reprezentare: copia reprezintă originalul în locaţia respectivă, astfel încât primirea ce i se face copiei se adresează de fapt originalului. însă un criteriu important al reprezentativităţii şi autenticităţii îl constituie restricţiile formale, ale căror limite şi dimensiuni variază de la o operă de artă la alta. Libertatea şi limitele „rescrierii” în cazul în care tehnica operei de artă originale şi a copiei sale este identică, pot fi valabile diferite reguli. Aşa este cazul copiei mozaicului tablinum de la Baláca, când opera de artă antică nu a fost distrusă, dar este prezentă ca un fel de citat, scoasă din contextul ei original4, aşezată într-o altă locaţie5, în alte condiţii. Arta mozaicului care a înflorit la cumpăna secolelor al XIX-lea şi al XX-lea în cadrul curentului Art Nouveau este deja o artă în întregime de atelier, caracterizată prin tehnicile indirecte. Deosebirea dintre pictorul proiectant şi artistul mozaicar determină faptul ca opera de artă realizată să fie un fel de transpunere, calitatea, asemănarea, caracterul căreia depind în foarte mare măsură de persoana, sensibilitatea, capacitatea interpretativă a executantului (executanţilor). Nu sunt de neglijat nici cunoştinţele profesionale ale pictorului, pentru că proiectul său trebuie să fie un „proiect de mozaic”, nu „doar” o pictură. Mai ales în cazul în care suprafaţa care va fi acoperită de mozaic nu este una plană, ci tabloul va adera pe forme spaţiale mai complicate. Pictorul trebuia să ia în calcul caracteristicile, deformările acestora, realizând macheta la scară redusă a lucrării, precum şi cartoanele la dimensiuni reale, ţinând seama de toate aceste relaţii. Un exemplu al unei asemenea lucrări îl constituie mozaicurile cupolelor arcadelor cimitirului din calea Fiume (Fiumei úti Sírkert) din Budapesta, care 3 Tamay 2011, Penner 2011. 4 Villa Romana Baláca, încăperea cea mai importantă a clădirii principale cu peristil a gospodăriei romane de la Baláca. Nemesvámos-Balácapuszta. 5 Lapidariul Muzeului Naţional Maghiar, Budapesta. au fost executate, pe baza proiectelor a patru pictori6, de către atelierul lui Miksa Róth.7 Existau artişti care tocmai din cauza pierderii personalităţii nu se entuziasmau pentru arta mozaicului din această perioadă. Pictorul Octavian Smigelschi8 scrie următoarele despre tehnica „picturii pe ciment”9 10 11 dezvoltată de el, despre avantajele acesteia faţă de lucrările în mozaic: Jn zilele noastre, pentru pictura în mozaic artistul pregăteşte în general cel mult cartoanele în culori, iar execuţia în mozaic a tabloului, din cauza caracterului ei migălos şi meschin, o încredinţează unor muncitori specializaţi în acest lucru. In cursul acestei transpuneri, opera de artă pierde foarte mult din valoarea sa artistică. (...) Execuţia mozaicului are loc pe bucăţi şi pe revers, iar aspectul ei real devine vizibil doar în momentul în care este cimentat definitiv pe porţiunea de perete ce îi era destinată. Prin urmare, atunci când ar trebui făcută de fapt armonizarea finală a operei, mozaicul nu mai permite nici un fel de modificare, de corectură. Cum poate fi transformată o pictură sau chiar un grup statuar în mozaic? Exemple istorice. Mozaicurile mausoleului Deák: în 1879 au început în cimitirul din calea Fiume lucrările de construcţie ale mausoleului lui Ferenc Deák (1803-1876), ministrul justiţiei în primul guvern maghiar responsabil, pe baza planurilor tânărului arhitect Kálmán Gerster, câştigătorul concursului iniţiat în acest scop. Decoraţiunea interioară a mausoleului i-a fost încredinţată pictorului Bertalan Székely11, care a început în 1884 pictarea prin adevărata tehnică a frescei a lunetelor clădirii. Tema frescelor lunetelor o constituie cele patru virtuţi cardinale (virtus cardinales): justiţia (justiţia), prudenţa (prudentia), cumpătarea (temperantia) şi tăria (fortitudo). în triunghiurile formate de arcele lunetelor şi-au găsit locul figuri de îngeri, ţinând frunze de palmier. Construcţia a fost terminată în 1887, dar deja în 1891 anumite însemnări menţionează deteriorarea decoraţiunilor mausoleului, iar în 1899 apar propuneri concrete de a înlocui frescele 6 Andor Dudits, Zsigmond Vajda, Aladár Körösfői-Kriesch, János Gábor Stein. 7 Vezi şi: lucrarea de diplomă a lui Laura Judit Hallai, restaurator de picturi, „ Documentarea în vederea salvării unor mozaicuri din cupole de la cumpăna veacurilor XIX şi XX", Universitatea Maghiară de Arte Plastice, Catedra de restaurare, 2018. Conducătorul lucrării: Brigitta Mária Kürtösi DLA. 8 Ludoşul Mare, 1866 - Budapesta, 1912. 9 Vezi şi: lucrarea de diplomă aflată în curs de elaborare a studentului Gyula Terebesi de la Secţia de restaurare pictură „Examinarea materialelor şi tehnicilor folosite la intarsii de ghips. „Pictura pe ciment" a lui Octavian Smigelschi. ” Universitatea Maghiară de Arte Plastice, Catedra de restaurare, 2019. Conducătorul lucrării: Brigitta Mária Kürtösi DLA. 10 Matits 1999. p. 456. 11 1835 Cluj - 1910 Budapesta. 177
