Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)
Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól
1844 două orologii, astfel încât el reprezintă cel de-al treilea capitol - e drept că destul de firav - al acestei ramuri meşteşugăreşti, perioada sa de activitate suprapunându-se cu cea a lui János Tébi.13 Acest din urmă fiu al lui Tébi a fost cel care a exercitat cu adevărat profesia, el a fost unul dintre cei 26 de meşteri ai breslei lăcătuşilor şi armurierilor din Oradea (rezultată din unirea breslelor din Oraşul Nou şi Olosig), care mai funcţiona la sfârşitul anilor 1850. Atelierul său se afla în acelaşi loc cu cel al tatălui său, la numărul de casă 92 din Oraşul Nou. Legătura strânsă a lui Tébi cu biserica reformată este evidentă, în 1803 şi-a asumat deja funcţia de încredere de perceptor, în 1807/1808 a fost edil (aedilis) al comunităţii, iar începând din anii 1820 a devenit prezbiter al cartierului Oraşul Nou, la numeroase alegeri el a primit cele mai multe voturi dintre cei care candidau pentru această funcţie. Oraşul Nou, unde trăia o însemnată burghezie meşteşugărească de confesiune reformată, tânjea deja de decenii să-şi aibă propria parohie de sine stătătoare, unul din principalii purtători de cuvânt ai acestei mişcări fiind tocmai János Tébi. El a fost unul dintre membrii de bază ai comitetului pentru construirea bisericii, asumându-şi tot timpul sarcini de frunte referitor la construirea bisericii reformate a cartierului, la pregătirea lucrărilor, la strângerea fondurilor necesare. Independent de toate acestea, încă de la stabilirea lui aici, ca meşter lăcătuş a fost permanent preocupat de instituţiile reformate. între actele contabile ale parohiei, prima lui factură care s-a păstrat este din 1801.14 Ar fi tentant să găsim vreo legătură de natură profesională între meşterul ceasornicar Georg Ruepp, decedat în iunie 1815, şi Tébi, dar cercetările noastre în acest sens nu au fost încununate de succes. în 1812, administratorul contabil a cumpărat pentru casa rectorului (profesorului) parohiei reformate din Olosig un ceas de perete de la ceasornicarul din strada Sas în valoare de 25 de florini (în cambii, care valorau în bancnote vechi 125 de florini renani), iar în 1813 şi 1815 acest ceas sau celălalt aflat în şcoala reformată a fost reparat de Ruepp, iar în 1816 meşterul ceasornicar Gábor Katona a reparat un ceas al parohiei pentru suma de 7 florini. Se pare că pe atunci János Tébi nu era încă luat în considerare în ceea ce priveşte ceasurile, deşi el construise deja în 1814 un orologiu, care indica şi sferturile de oră, pentru parohia reformată a satului său natal Zsadány. Din câte ştim, acesta a fost primul orologiu realizat de el, dar nu cunoaştem de la cine a învăţat această meserie ce necesita cunoştinţe speciale, în 1817 a realizat un orologiu ce indica şi sferturile de oră pentru biserica reformată din Cetariu, din apropiere de Oradea, pentru suma de 1700 de florini bancnote, orologiu pe care probabil l-a reparat tot el după stricăciunile suferite în urma incendiului din 1847. Acest din urmă 13 Emődi 2018, pp. 20-22. 14 Csernák 1997. pp. 79-80, 91-98; Emődi 2018. nota nr. 28; RNLBml / Arhiva Parohiei Reformate din Oradea / dosarele 7, 15, 18, 26, 30, 33, 42, 47 (acte contabile). mecanism mai există şi în ziua de azi, la fel ca şi ceasul realizat de el tot în 1817 la Pocsaj, pentru suma de 1400 de florini bancnote. El a mai instalat orologii în 1822 în tumul bisericii reformate din Gebe din ţinutul Nyírség, pentru suma de 800 de florini, iar în 1834 în turnul bisericii din Mănăstireni, în Ţara Călatei. Mecanismul din Mănăstireni a fost realizat în două luni şi Tébi a stat acolo la instalarea sa timp de zece zile, împreună cu ajutorul său. Deşi izvoarele de arhivă de acolo nu specifică decât faptul că meşterul era din Oradea, ştim că în perioada respectivă nu activa în oraş nici un alt meşter care realiza orologii, iar după examinarea mecanismului de la Mănăstireni, existent şi în ziua de azi, ne putem da seama fără nici o îndoială că este vorba despre o lucrare a lui Tébi. Realizarea ceasului în doar două luni constituie o dovadă evidentă a faptului că Tébi nu se ocupa doar ocazional cu construirea unor orologii, pentru că trebuie să fi dus în Ţara Călatei fie un ceas aflat în stoc, fie unul construit pe jumătate şi care a putut fi terminat în scurt timp. Aceasta pentru că, potrivit datelor de care dispunem în prezent, între comanda lansată pentru un orologiu şi instalarea lui trecea de obicei un an! în 1836 a realizat un orologiu pentru biserica reformată din Körösszegapáti, iar apoi, în 1847 un ceas de dimensiuni mai mici pentru şcoala reformată din Olosig-Oradea, acesta din urmă pentru suma de 100 de florini. Trebuie să menţionăm şi lucrările lui mai importante de reparaţie şi modificare a unor mecanisme. Din cercetările noastre a rezultat că, în cazul reparaţiei unui orologiu vechi sau care nu mai funcţiona, costurile se puteau ridica chiar până la jumătate din valoarea unui ceas nou, acestea presupunând demontarea, transportul şi lucrări în atelier care puteau dura săptămâni întregi. Până acum, nu avem date decât pentru o singură comandă catolică făcută Iui Tébi: este vorba despre reparaţia generală a mecanismului foarte vechi al ceasului de la biserica parohială catolică din Beiuş, executată în 1826 pentru suma de 200 de florini. Cunoscând împrejurările, această lucrare ne dovedeşte încă o dată că era un meşter căutat, ba mai mult, era singurul specialist în materie de orologii, aflat la o distanţă abordabilă. în 1830 a reparat ceasul vechi de la şcoala reformată din Olosig, iar în 1839 a reparat şi repus în funcţiune pentru suma de 250 de florini ceasul din turnul bisericii reformate din Komádi, al cărui mecanism fusese deteriorat şi se prăbuşise cu ocazia unui incendiu.15 Lucrările lui János Tébi de la Oradea le putem trece în revistă şi separat. în turnurile bisericilor din oraş funcţionau mecanisme de ceas relativ noi (biserica parohială romano-catolică din Oraşul Nou, catedrala romano-catolică, biserica ortodoxă Cu Lună), astfel încât pe plan local meşterul nostru nu prea avea de construit orologii, cel mult era solicitat pentru reparaţii. în 1835, în podul locuinţei 15 Emődi 2018. pp. 18-19., 38-39., 46-49., 61-62.; Miklósi-Sikes 2007. pp. 260., 277.; însemnări istorice din anul 1843 în MNL (Arhiva Naţională Maghiară) / primul registru mixt de stare civilă al parohiei reformate din Körösszegapáti (1774-1840); Emődi 2019. 169
