Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)
Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól
Orologiile meşterului lăcătuş János Tébi din Oradea. Gânduri despre soarta posibilă a unor vechi mecanisme de ceas András Emődi Am schiţat într-un studiu de-al nostru anterior cadrul şi detaliile până atunci necunoscute ale istoriei timpurii a realizării orologiilor la Oradea.1 Activitatea lui János Tébi poate fi considerată drept un capitol marcant al istoriei locale a acestei ramuri industriale, de aceea ni s-a părut justificată prezentarea acestui meşter, care a lăsat în urma sa creaţii tehnice de o valoare muzeală remarcabilă la nivel regional. Totodată, demontarea în trecutul apropiat a orologiilor sale păstrate până acum în bisericile reformate din Oraşul Nou / Oradea şi din Cetariu ne-a oferit ocazia de a formula câteva observaţii în legătură cu modalităţile posibile de conservare / restaurare şi de prezentare a acestui tip de obiect de artă. Deşi avem date cu privire la existenţa meşterilor ceasornicari la Oradea deja de la mijlocul secolului al XVIII-lea, fundalul de breaslă al acestei ramuri meşteşugăreşti ne este de fapt necunoscut. Conform unor izvoare, începând din 1771/1772 ceasornicarii s-au alăturat breslei asociate a tâmplarilor-lăcătuşilor-sticlarilor-armurierilor-strungarilor, care exista deja de multă vreme, iar baza de date a privilegiilor breslelor păstrate printre documentele autorităţilor guvernamentale confirmă acest lucru, dar acest fapt este într-o oarecare măsură contrazis prin aceea că registrele de procese verbale din Olosig şi Oraşul Nou din Oradea ale breslei menţionate, care asocia mai multe meşteşuguri, nu conţin nici o referinţă la ceasornicari. Un certificat emis de breaslă în 1771 şi ilustrat cu imaginea oraşului nu-i menţionează nici el pe ceasornicari, în schimb un alt certificat (testimoniu, Kundschaft) din Oradea, tipărit între 1825-1836, a fost întocmit nu numai pentru reprezentanţii meşteşugurilor mai sus menţionate, ci şi pentru meşterii care realizau ceasornice mici şi mari.2 1 Emődi 2018, cu mai multă bibliografie şi listă de izvoare. 2 Emődi 2018. pp. 14-15; RNL Bml / Documente ale breslelor / dosar nr. 230 pe microfilmul nr. 8: Protocol care cuprinde ucenicii angajaţi şi eliberaţi ai breslelor asociate ale meşterilor Tâmplari, Lăcătuşi, Sticlari, Armurieri şi Strungari din Olosig şi celelalte filiale... 1767-, dosar nr. 240 pe microfilmul nr. 10: Protocolul meşterilor Tâmplari, Lăcătuşi, Sticlari, Strungari şi Armurieri din Oraşul privilegiat Oradea 1783-, dosarul nr. 241 pe microfilmul nr. 11: Meşterii breslei Tâmplarilor, Lăcătuşilor, Sticlarilor, Armurierilor şi Strungarilor din Oraşul privilegiat Olosig Oradea, care au locuit şi locuiesc in oraş, au fost înregistraţi şi înscrişi după cum urmează ... 1753. în cursul cercetărilor noastre, nu am găsit până acum documente ale unei bresle independente a ceasornicarilor din Oradea, prin urmare rămâne o incertitudine în această privinţă. Putem însă declara că, cu excepţia unui singur meşter, ceasornicarii din Oradea realizau, vindeau şi reparau doar ceasornice mici (ne referim în primul rând la ceasuri de masă şi de perete). în 1767 existau doar doi ceasornicari (şi o calfa);3 în diferitele izvoare dintre 1800-1840 întâlnim cel puţin zece nume;4 cu ocazia consemnării comercianţilor şi meşteşugarilor, a breslelor şi asociaţiilor în 1855, au fost înregistraţi tot zece ceasornicari la Oradea.5 Cel care constituie singura excepţie este ceasornicarul de origine germană Georg Ruepp (1751-1815), care, pe lângă ceasuri de masă şi de perete, realiza respectiv repara, şi orologii (ceasuri de turn), şi - conform datelor de care dispunem în prezent - era singurul reprezentant local al acestui prim capitol al meseriei sale.6 Numele lui nu este amintit deloc în documentele deja menţionate ale breslei asociate, nu era membru al breslei lăcătuşilor. în ultima perioadă a vieţii şi activităţii lui Ruepp, era deja activ la Oradea János Tébi, meşterul lăcătuş care s-a ocupat în mod neîntrerupt timp de patru decenii cu realizarea şi repararea unor orologii, fiind personajul principal al acestui al doilea capitol al construirii orologiilor. Cei care au cercetat această temă, ştiu foarte bine că această meserie era practicată în primul rând de lăcătuşi, şi nu de ceasornicari, consideraţi în sensul clasic al cuvântului! János Tébi s-a născut pe 14 iunie 1771 în satul Zsadány din comitatul Bihor de odinioară (astăzi localitatea se află în judeţul Békés din Ungaria), părinţii săi fiind Mihály Tébi şi Sára Molnár (mama ei era originară din 3 Joseph Mitter, Sebastian Oberhardt, Andreas Motola, toţi trei de religie romano-catolică. 4 Urbánus Órás, Ferenc Kanovszky, Gábor Katona, Johann Habel, János Dajka, József Blum, János Gartner, Károly Ritz, cu toţii romano-catolici. Ceasornicarul Urbánus a venit la Oradea din Italia, Kanovszky de la Lipova, Gartner de la Viena. 5 RNL Bml / Documente ale breslelor / dosar nr. 219 pe microfilmul nr. 6: József Czuczor (54 de ani, de confesiune evanghelică), Jeremiás Amiga (50 de ani, de confesiune izraelită), Lajos Kozma (42, romano-catolic), Frigyes Kovács (40, romano-catolic), Márton Kanovszky (40, romano-catolic), Antal Miskovszky (33, romano-catolic), Alajos Tippmann (34, romano-catolic), Jakab Bergmann (28, izraelit), Károly Holmberg (26, reformat), Károly Knorr (24, romano-catolic). 6 Emődi 2018. pp. 15-18. 167
