Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)
Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól
după cum atestă fotografia din 1911 a bisericii din Bicfalău păstrată la Muzeul Naţional Secuiesc (foto 12).20 Forma coifului din poză este izbitor de asemănătoare cu forma coifului Bisericii Negre din Braşov. Coiful construit în 1786 a fost relevat de László Debreczeni; din caietele sale cu schiţe, şi noi putem cunoaşte această structură cu exactitate (foto 13)2\ care poate fi caracterizată de îmbinări prin teşire pe jumătatea secţiunii, în formă de coadă de rândunică, rigidizări în cruce de tipul crucii Sfântului Andrei, însă specificul este dat de modul de trecere de la planul pătrat la cel octogonal. în afara coifurilor de factură săsească, celelalte turnuri de biserici din Trei Scaune au acoperişuri mai simple, excepţie făcând puţinele coifuri din epoca barocă, cu structură mai complexă. Anterior în Trei Scaune, ca de altfel în toată Transilvania, se găseau mult mai multe turnuri şi clopotniţe din lemn. Expresia clopotniţă în cazul de faţă nu se rezumă doar la exemplele clasice, lesne de identificat, ci printre altele şi la clopotniţe integrate în şarpantă, respectiv structuri complexe din lemn care se înalţă în interiorul turnurilor zidite din piatră sau cărămidă, ca parte a structurii de suport al clopotelor. în zilele noastre pe teritoriul judeţului Covasna se mai găsesc doar trei clopotniţe din lemn situate lângă biserici reformate, cea mai cunoscută fiind cea din Calnic (foto 14). După cum arată tendinţele din anii anteriori, pe viitor numărul clopotniţelor va scădea. Odinioară în judeţ exista un număr de aproximativ cincizeci de clopotniţe atestate de fotografii de arhivă şi de protocoalele vizitelor episcopale.22 Nu se cunoaşte aspectul general şi calitatea acestor structuri, dar din sursele păstrate putem concluziona, că în ţinutul Trei Scaune turnurile de lemn erau caracterizate de acurateţea formelor şi simplitatea structurilor, cu rigidizări simple în cruce, folosind îmbinări prin teşire şi cep (foto 14). Pe urmele bisericilor de lemn Prezenţa bisericilor de lemn în ţinutul Trei Scaune este nesemnificativă în zilele noastre, totuşi memoria lor este importantă, deoarece fără acest tip de clădire nu se poate forma o imagine de ansamblu a arhitecturii bisericeşti protestante din secolele XVII-XIX. în baza protocoalelor de vizitare publicate ale Protopopiatelor Reformate Sepsi/Sfântu Gheorghe şi Orbai/ Covasna23 se cunosc cel puţin cinci sau şase localităţi unde anterior existau biserici de lemn: Budila, Voineşti, 20 Muzeul Naţional Secuiesc (Sfăntu Gheorghe), Colecţia de fotografii, nr. inv.: JA10_041_2; biserica reformată din Bicfalău (carte poştală). 21 Arhiva Centrală de Colectare a Eparhiei Reformate din Ardeal (Cluj-Napoca), moştenirea lui László Debreczeni). Caiete cu schiţe, 1937. p. 14. 22 Surse: Herepei - Szabó T. 1939., Csáki - Szőcsné Gazda 2001., Buzogány (red.) 2005., precum şi colecţiile de fotografii ale Muzeului Naţional Secuiesc (Sfăntu Gheorghe), şi Muzeului Etnografic (Budapesta). 23 Buzogány (szerk.) 2005., Csáki - Szőcsné Gazda 2001. Sâncraiu, Păpăuţi, Chichiş. Bisericile de lemn nu aveau un aspect unitar. Despre biserica din Budila s-au notat următoarele: „ Comunitatea reformaţilor avea în centrul satului o biserică construită pe picioare din piatră, cu îmbinări de lemn, acoperită cu şindrilă. Peste prima uşă de intrare în biserică era turnul cu îmbinări asemănătoare ”24, pe când în 1759, biserica din Sâncraiu era „ din lemn vechi, deteriorat”.25 Despre vechea biserică din Fotoş se ştie, că asemenea celei actuale stătea pe ogorul dintre cele două sate, cu tumul construit în 1795 „ ...peste zidire (toată din piatră) şi între lemne s-a umplut cu cărămidă”.16 26 După cum se vede în Trei Scaune s-au folosit diverse tehnici de construire, de la pereţi din bârne, până la structuri din cadre de lemn. Ultima biserică de lemn din Trei Scaune a fost demolată în 1930 la Voineşti (foto 15).27 Ca noroc, în anul precedent László Debreczeni, la comanda Comisiei de monumente istorice a Eparhiei Reformate din Ardeal a întocmit desenele de releveu ale bisericii.28 Chiar dacă desenele au înregistrat cel mai detaliat tumul clopotniţă aflat deasupra intrării principale, cu ajutorul fotografiilor şi scrisorilor aflate în moştenirea desenatorului, putem forma o imagine mai amplă despre întreaga biserică. Data construirii este 1852,29 structura clădirii era formată din pereţi din bârne, cu neobişnuite închideri poligonale pe laturile scurte, la ambele capete ale navei. Desigur, printr-un singur exemplu cunoscut nu se poate afirma că tot ansamblul de biserici de lemn din Trei Scaune a fost atât de excepţional, ca cel de la Voineşti, dar oricum, atrage atenţia asupra unui tip de clădire, care probabil, ascunde mult mai multe lucruri interesante în privinţa alcătuirii spaţiale şi structurale, decât ne-am aştepta. însă răspunsul la această presupunere face parte dintre temele noastre de cercetare viitoare. BIBLIOGRAFIE BALOGH 1. (1935): Magyar fatomyok. Budapest, 1935. BORDI ZS. L. - MÉDER L. L. (2009): A kálnoki református templom régészeti kutatásának rövid ismertetése. In: Acta Siculica, Székely Nemzeti Múzeum évkönyve, Sepsiszentgyörgy, pp. 261-282. BUZOGÁNY D. (szerk.) (2005): A Sepsi Református Egyházmegye vizitációs jegyzőkönyvei (1728-1790), Kolozsvár. CSÁKI Á. - SZŐCSNÉ GAZDA E. (2001): Az Orbai Református Egyházmegye vizitációs jegyzőkönyvei I. (1677-1752), Sepsiszentgyörgy. 24 Herepei - Szabó T. 1939. p. 6. 25 Herepei - Szabó T. 1939. p. 8. 26 Herepei - Szabó T. 1939. p. 7. 27 Istoria bisericii de odinioară vezi la: Havadtőy 1933. 28 Arhiva Centrală de Colectare a Eparhiei Reformate din Ardeal (Cluj-Napoca), moştenirea lui László Debreczeni. Caiete cu schiţe, 1929. pp. 12-14. 29 Havadtőy 1933. p. 7. 165
