Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)
Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól
Restaurarea veşmântului bărbătesc de secol XVIII, 9 7 provenit din dezvelirile arheologice întreprinse în biserica înălţarea Sfintei Cruci de la Visonta 9 Andrea Várfalvi - Csabáné Szabó - Melinda Sikéné Kovács In 2013, cu ocazia restaurării bisericii înălţarea Sfintei Cruci de la Visonta, arheologii1 au dezvelit de sub podea un sicriu.1 2 în sicriu au descoperit rămăşiţele unui bărbat3 decedat în secolul al XVIII-lea, care purta pălărie, perucă, dolman,4 5 pantaloni şi cizme (foto 1). Rămăşiţele cadavrului ridicate ”in situ” (foto 2)s au fost transportate mai întâi la Muzeul Cetăţii Dobó István din Eger, apoi în Centml de restaurare şi de formare a restauratorilor al Muzeului Naţional Maghiar. Conservarea de salvare a fost realizată de către specialiştii celor două instituţii cu includerea studenţilor6 7 din anul V al Catedrei de restaurare, Specializarea textile din cadrul Universităţii Maghiare de Arte Plastice. Scopul intervenţiei a fost stoparea şi prevenirea proceselor de deteriorare şi pregătirea pălăriei şi a dolmanului pentru expunere. Noutatea acestei lucrări constă în faptul că înainte de aceasta nu existau publicaţii despre conservarea de urgenţă a veşmintelor bărbăteşti provenind din săpături arheologice din Ungaria. Veşmintele din stofe mai simple, din postav ridică alte întrebări şi dificultăţi decât cele feminine din mătăsuri fine, decorate cu metale nobile. După descrierea pieselor, prezentul studiu prezintă procesul de conservare a vestigiilor7 şi pregătirea pentru expunere a celor două piese. Vestigiile dezvelite Nu se cunoaşte identitatea bărbatului de statură mică din mormânt. Cuiele din bronz de pe capacul sicriului conturau probabil o inscripţie referitoare la identitatea persoa1 László Nagy (Muzeul Cetăţii Dobó István, Eger) şi Szabolcs Balázs Nagy (Universitatea Eötvös Loránd). 2 Sicriul era aşezat în capătul estic al bisericii, dinspre absidă. 3 Obiectul S.087. 4 Dolmanul era o piesă de vestimentaţie bărbătească purtată din secolul al XVI-lea direct peste cămaşă. Până la brâu era mulat pe corp, de unde se lărgea în jos. Lungimea lui a variat de la gleznă până deasupra genunchilor. în faţă îi este caracteristică forma tăiată oblic, cu vârf ascuţit/ în formă de chivără. Mâneca lungă era dreaptă, la capăt s-a îngustat, la încheietură acoperind mai mult sau mai puţin mâna. Această manşetă se numeşte ’’leppentő”. 5 Vestigiul a fost prelevat din sit de către Katalin Veresné Vendrei şi Péter Nagy, restauratorii Muzeului Dobó István. 6 La conservare au colaborat Rebeka Nagy, Eszter Mátyás şi Edit Ördög. 7 La unele piese conservarea era încă în curs în timpul scrierii acestui studiu. nei înmormântate, dar din păcate acestea nu s-au păstrat în stare lizibilă.8 Cu excepţia oaselor braţului şi al fibulei, restul oaselor, precum şi craniul s-au distrus. Dintre piesele vestimentare pălăria şi cizmele erau maronii, pantalonii verzi, iar dolmanul, odinioară probabil verde, a căpătat o nuanţă de galben verzui-maroniu. Pălăria acoperea în întregime peruca de dedesubt, care era împletită din şuviţe de păr. De lângă pălărie a mai apărut în stare bună un disc de lemn găurit9 la mijloc, un inel din panglică metalică10 11 şi un fragment metalic în formă de spirală." Braţele erau aşezate pe corpul decedatului îndoite din cot, capătul pantalonilor era introdus în cizme. în pământul ce acoperea zona tmnchiului, deasupra dolmanului şi în partea frontală a pantalonilor s-au găsit mici mărgele de lemn. în apropierea acestora, lipit de suprafaţa materialelor textile s-au găsit fragmente în formă de cruce cu coroziune verzuie, probabil rămăşiţele unui rozariu al defunctului (foto 3). Materialele veşmântului12 şi tehnicile de confecţionare Pălăria din pâslă de lână13 (foto 4, 16) avea marginile îndoite pe trei laturi şi fixate cu câte două şnururi toarse14 din lână maro, aşezate paralel.15 Sub marginile îndoite ale pălăriei se văd alte două găuri, prin care trece un alt şnur cu structură asemănătoare, care servea probabil la fixarea pălăriei, trecând sub bărbie. Pasmantul cu fire metalice16 servind drept decoraţie pe borul pălăriei avea formă asimetrică, fiind ondulat pe o parte. 8 Nagy L. 2013. 9 Diametru: 1,5 cm. 10 Diametru: 1,3 cm. 11 Diametru: 1 cm. 12 Analizele de material s-au efectuat prin teste microchimice, la stereomicroscop şi microscop cu polarizare. Analiza metalelor nu a fost posibilă fără prelevarea de probe, respectiv din cauza gradului lor de corodare. 13 Diametru: 50 cm, înălţime: 13 cm. 14 Toarse în Z. 15 Şnururile sunt aşezate la distanţe de 5 cm, pe o lungime de 5 cm. 16 Pasmantul se compune din fire metalice răsucite în S înjurai unui miez tors în Z. Identificarea materialului firului metalic nu a fost posibilă din cauza coroziunii avansate. Judecând din culoarea cenuşie a produşilor de coroziune presupunem că avea conţinut de argint. 154
