Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)
Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól
Restaurarea a două perechi de pantofi din mătase pentru femei, datând din secolul al XVIII-lea Anikó Moór Moda de încălţăminte din Europa în secolul al XVIII-lea încălţămintea, element tipic al vestimentaţiei, a fost sub influenţa schimbărilor modei la fel ca îmbrăcămintea. Moda europeană a fost impusă primordial de Franţa. în colecţiile muzeale se păstrează sute de perechi de încălţăminte din această perioadă, pe baza cărora ne putem forma o imagine despre marea varietate privind forma lor şi despre schimbările de la sfârşitul acestui secol. Pantofii feminini din secolul al XVIII-lea se caracterizau în general printr-o construcţie dreaptă, fiind realizate pe calapod simetric, fără diferenţă între pantoful drept şi cel stâng. Talpa pantofului era foarte bombată în toate direcţiile, astfel doar centrul intra în contact cu solul. în interior, talpa fiind concavă, piciorul se mula în adâncitura ei şi părea mai îngust. Suprafeţei exterioare a tălpii din piele îi dădeau o textură flauşată pentru a-i asigura o aderenţă mai bună. Vârful pantofilor era de obicei ascuţit, aplatizat sau puţin curbat în sus. Tocul arcuit, înalt de 5-8 cm, denumit toc Ludovic, era din lemn şi se întindea adânc până sub bolta tălpii/glenc. Cu o structură asemănătoare dar mai înalt şi mai elegant este şi aşa-numitul toc francez sau toc Pompadour. Partea superioară croită din trei părţi (căputa şi cei doi carâmbi) era confecţionată din piele sau stofă, bogat decorată cu falduri, dantele, broderii şi fire metalice. Pantofii se fixau cu două benzi/barete încheiate de obicei cu panglici şi cleme sau, mai rar, cu nasturi. La sfârşitul secolului forma pantofilor s-a schimbat dramatic. Aveau tocuri mai joase ”în stil italian” şi în formă ascuţită, mai puţin decorate şi cu vârf rotunjit. Au dispărut baretele şi s-a răspândit forma mai simplă care se încălţa prin simpla introducere a piciorului.1 Pe baza caracteristicilor, ambele perechi de pantofi restaurate drept lucrare de licenţă1 2 în cadrul Specializării de textile-piele a Catedrei de restaurare de la Universitatea Maghiară de Arte Plastice şi aparţinând Muzeului de Arte Aplicate, se pot data în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, dar ele au ajuns în colecţiile muzeului din regiuni diferite. La prima vedere cele două perechi de încălţăminte sunt foarte asemănătoare, dar în structura lor putem observa şi 1 Fairhurst 2015. p. 533. 2 Moór 2018. 117. p. Coordonator lucrare: Andrea Várfalvi, artist-restaurator textile, responsabilul Specializării textile. multe diferenţe. Pentru a le diferenţia, în articol le vom menţiona după culoarea lor de bază originală. Principale piese componente ale pantofului sunt arătate în figura 1. PRINCIPALELE PIESE COMPONENTE ALE PANTOFULUI A)PARTEA DE SUS: CÁPUTÁ___________CARÂMB LIMBĂ BARETÄ PANGLICĂ B) PARTEA DE JOS: TALPĂ TOC Fig. 1. Principalele piese componente ale pantofului (desen de Marcell Miklós). Datele şi descrierea pantofului albastru Pantoful feminin cu formă simetrică, vârf ascuţit, toc înalt este învelit în exterior cu o ţesătură de mătase albastră cu model ţesut (foto 1).} Marginea superioară a fost tivită cu o panglică roz, tot cu aceasta fiind ascunse şi cusăturile ce unesc partea superioară. Limba e lungă, se întinde înalt până la partea superioară a labei, capătul superior se termină în linie dreaptă. Fixarea pantofului pe picior se realiza cu două barete croite împreună cu laturile pantofului, care se încheiau probabil cu o panglică sub limbă. Cele două barete au formă simetrică. Conform fişei obiectului, în faţă, pantoful prezintă ”un model floral colorat, brodat cu fire de mătase, într-un chenar brodat cu fire metalice”. Chenarul menţionat şi petalele brodate cu fire metalice sunt reliefate (bombate). Carâmbul este de asemenea brodat în relief cu fire metalice. Firele metalice s-au corodat uniform într-un gri închis. Tocul este învelit cu o stofa roz, în spate, la mijloc putem vedea un şnur metalic perpendi-3 Locul păstrării: Secţia de textile şi vestimentaţie. Nr. inventar: 18.150.ab. Data şi locul provenienţei: prima jumătate a secolului al XVIII-lea, Austria. Lungimea: 23,5 cm, lăţimea: 6 cm, înălţimea 13,5 cm. A fost dăruit Colecţiei de Antichităţi a Muzeului Naţional al Ungariei de către Mihály Bán în 1854. 148
