Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)

Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól

menţionează tradiţia realizării dulapului la Cluj.36 Aflăm însă din nota de subsol a articolului că această informaţie putea proveni şi din înţelegerea eronată a tradiţiei, deoa­rece blazonul lui Sámuel Bíró a fost confundat cu cel al contelui János Haller.37 Căutând locaţia posibilă a reali­zării considerăm că trebuie luat în considerare faptul că în această perioadă Transilvania era ruptă, din punct de vedere militar şi administrativ, în două părţi, o jumătate de nord, ocupată de curuţi, şi jumătatea de sud, fiind sub dominaţia trupelor imperiale, care avea centrul la Sibiu (fig. 7).38 Pe parcursul operaţiunii militare expediţiona­­re a generalului Jean Rabutin, lansată din Sibiu în 1704 pentru despresurarea Clujului - a cărei ciocnire decisivă a fost bătălia de la Pata din 8 octombrie 1704 - Rabutin a dispus, cu tot protestul consiliului oraşului, demolarea fortificaţiilor şi a îndepărtat garnizoana imperială ce apăra oraşul, astfel Clujul a pierdut definitiv caracterul său for­tificat de mai înainte.39 Căutând locaţia realizării piesei de mobilier respectiv a perechii sale trebuie să luăm în considerare fără îndo­ială Sibiul, oraş ce deja de la sfârşitul evului mediu era un centru transilvănean al tâmplăriei de lux. Producerea dulapurilor de cabinet decorate se poate lega şi în Sibiu de ebeniştii care au apărut şi acolo.40 Conform mărturiei registrelor ţinute în legătură cu membrii breslei tâmplarilor din Sibiu începând din 1627, de la mijlocul secolului al XVII-lea intrau în breaslă şi meşterii veniţi din Europa Centrală. Unii s-au stabilit aici, alţii au rămas numai câţiva ani, apoi au plecat mai depar­te, în speranţa comenzilor mai avantajoase. Mulţi dintre ei cunoşteau arta incrustaţiei şi intarsiei, respectiv şi alte tehnici de decorare ce foloseau esenţe de lemn preţioase. Aceşti meşteri, de exemplu vienezul Hanner Stahl - care de la intrarea sa în breaslă, în 1642, până la sfârşitul vie­ţii sale, în 1655, a rămas membru al breslei - au însuşit meseria în centrele de producţie a mobilierului din Euro­pa Centrală. Cunoaşterea şi practicarea noilor tehnici de decorare a mobilierului, provenind din aceste centre, poa-36 Nagy 1891. pp. 76-77. 37 „Acest blazon, care reprezintă doi lei cu cozi duble, ce se privesc, ţi­nând în gură o suliţă, sub ei un braţ în platoşă, ridicăndu-se dintr-o coroană, ţinând în mână o sabie, sus cu o stea, cu trei pene de struţ pe coiful încoronat deasupra scutului, a fost crezut de către mai mulţi ca fiind blazonul familiei conţilor Haller, şi de aici a provenit acea ’tradiţie ”, conform căreia dulapul a fost făcut de către clujeni pentru guvernatorul Transilvaniei, contele János Haller (1734-56), a cărui a treia soţie a fost Zsófia Daniel din Vărghiş. ” Nagy 1891. p. 76. 38 După Köpeczi, în vara lui 1988, harta a fost desenată de către Lajos Palovics. 39 Markó 1933. p. 204. 40 Fleşeriu, în studiul citat, prezentând cele mai importante obiecte de artă ale colecţiei de mobilier din Muzeul Brukenthal din Sibiu, precum şi prin exemple selectate dintre cele 90 de planşe model de breaslă păs­trate la Arhivele Statului din Sibiu ne informează despre activitatea lor. înainte de prezentarea diferitelor tipuri ale dulapurilor de cabinet men­ţionează: ’’Prin termenul ebenist în spaţiul de limbă engleză şi germană se înţeleg acei meşteri, care produc dulapuri de cabinet (dulapuri de­corative), adică tâmplarii de mobile fine (în engleză: cabinet maker). ” Fleşeriu 2001-2002. p. 196. te explica menţionarea destul de frecventă în documente (procese verbale, testamente, acte de succesiune) a ’’lăzi­lor de scris” adică ’’cabinetelor de scris”, având frumoase intarsii şi numeroase sertăraşe.41 Considerarea Sibiului drept locaţia posibilă a realiză­rii dulapurilor de cabinet cercetate este justificată şi prin rolul jucat de acest oraş în perioada răscoalei conduse Rá­kóczi. In epoca războiului dintre curuţi şi lobonţi Sibiu a fost oraşul cel mai potrivit să ocupe poziţia de capitală, fiind centrul economic şi administrativ al Transilvaniei. Aici se găsea comandamentul militar al trupelor germane, precum şi Gubemiul.42 Pe Sámuel Bíró, sosit în noiembrie 1708 din Braşov la Sibiu, guvernatorul43 bolnav, aflat pe patul de moarte, l-a rugat să-i scrie epitaful. Reputatul ju­rist, prieten intim al familiei Bânffy şi al guvernatorului, se bucurase de faimă şi ca bun poet. Tot el a compus şi textul epitafului soţiei guvernatorului. Guvernatorul, foar­te bolnav, a apucat să asculte epitaful compus, apoi acesta a fost gravat pe o placă de argint, literele au fost aurite şi mai târziu a fost pus în sicriu, împreună cu decedatul. Evenimentul a fost descris în jurnalul ginerelui contelui György Bánfíy, István Wesselényi, jurnal ţinut din 1703 până-n 1708, întitulat, în condiţiile crizelor din epocă, ’’Lume amarnică”.44 Guvernatorul, pe patul său de moar­te, a inspectat şi sicriul său, „pe care pentru 33 de forinţi nemţeşti au făcut tâmplarii nemţi ”, apoi Wesselényi con­tinuă în jurnalul său: . .dar atât de exacte, încât sicriu de lemn atât de frumos n-am mai văzut în viaţa mea, atât în privinţa compunerii, cât şi în cea a împodobirii. Carele e atât de frumos lucrat, şi străluceşte, ca şi cum ar fi făcut cu totul din rădăcină, şi dăngăne ca şi cum ar fi făcut din niscai metallum, că doară e din nuc.”45 Şi menţiunea în jurnalul lui Wesselényi demonstrează, că în pofida ’’vre­murilor amarnice” funcţionau în ’’capitala” Ardealului şi tâmplari germani excelenţi, pe care, în baza terminologiei consecvent folosite de Wesselényi, trebuie să-i deosebim de meşterii saşi localnici.46 41 Fleşeriu 2001-2002. pp. 190-191. 42 Guberniul Regesc al Transilvaniei (Főkormányszék, Stattalterrat), creat în 1695, la început a funcţionat la Alba Iulia, apoi, fugind de răscoala lui Rákóczi, s-a mutat la Sibiu. 43 Contele Bánffy György (1661- Sibiu, 15 nov. 1708). Aristocrat din ta­băra Habsburgilor, primul guvernator al Transilvaniei alipite Imperiului Austriac. 44 Baronul Wesselényi István, (1674-1734) era unul dintre acei aristocraţi prinşi în capcană pe ani îndelungaţi, pe care generalul imperial Rabutin i-a ţinut într-un aşa zis ’’prizonierat amabil”. Nobilii maghiari nu erau limitaţi numai în libertatea lor de mişcare. în oraş se răspândeau moli­me, din cauza pierderii membrilor săi grupa guvernanţilor din Gubemiu aproape s-a stins de tot. în jurnalul său se străduieşte să informeze amă­nunţit posteritatea nu numai despre această epocă bulversată a Sibiului, ci despre evenimentele din Transilvania în general.. 45 Wesselényi 1985. volumul II. p. 678. 46 După părerea lui Victor Roth (1874-1936), importantul cercetător al artelor aplicate ale germanilor din Transilvania locuinţele burghezilor saşi, din cauza lipsei de pretenţii, nu asigurau un sol fertil pentru arta tâmplăriei în Renaştere. Consideră că numărul şi nivelul mobilierului rămas din această perioadă este de-a dreptul sărăcăcios. Roth, 1908. p. 180. 144

Next

/
Thumbnails
Contents