Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)

Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai

faţă mare şi trebuie efectuată imediat după tratamentele expuse anterior, nu există posibilitatea unei etapizări optime (foto /.). La pieile groase, care se usucă lent, poate apărea fenomenul mucegăirii în ciuda oricăror intervenţii preventive.

Greutăţile prezentate mai sus ne-au îndrumat să căutăm metode alternative, eficiente din punctul de vedere al costurilor; cea mai promiţătoare am găsit-o în studiul publicat de Karsten şi colegii în 2010, pe care o vom prezenta mai târziu.9 10 11

Şir de experimente realizat de English Heritage şi Museum of London

în Anglia, unde se descoperă obiecte din piele, saturate cu apă, frecvent şi în cantităţi mari, specialiştii consideră că este o sarcină aproape imposibilă conservarea tuturor materialelor. Utilizarea aparatelor de liofilizare este limitată şi în instituţiile lor din cauza costurilor de achiziţie şi de funcţionare ridicate; astfel o mare parte a pieilor saturate cu apă rămâne netratată. în lipsa experienţelor, restauratorii nu susţin utilizarea unor metode alternative, în anul 2009 English Heritage şi Museum of London au demarat un şir de experimente comune, care avea ca scop compararea modalităţilor de tratare a pieilor arheologice umede, în mod special a diferitelor procedee de uscare şi a eficacităţii lor. în studiul de faţă noi prezentăm doar datele legate de uscare, apoi facem cunoscute şi experimentele proprii legate de tematică.

Colaboratorii de la English Heritage au experimentat eliminarea apei din vestigii curăţite în prealabil şi conservate cu soluţie de glicerină de 20% respectiv soluţie de polietilen-glicol (în cele ce urmează PEG) 400 de 20%, prin patru metode:1"

1. Uscare prin îngheţare sub vid cu instalaţie de liofilizare. (Nu comunică temperaturile de îngheţare şi de liofilizare). Timpul de uscare a fost de 4,4 zile.

2. Uscare prin îngheţare fără vid (conform exprimării autorilor). Experimentul a fost efectuat într-o ladă frigorifică de uz casnic în care, după conservare, mostrele de piele congelate brusc la temperaturi sub -20 °C au fost aşezate pe grilaje deschise. în loc de vid, au încercat să accelereze sublimarea gheţii aflate în vestigii prin amplasarea silicagelului precondiţionat între grilaje, în săculeţe realizate dintr-o ţesătură nylon cu o ţesere rară, care a legat o parte din vaporii de apă ajunşi în spaţiu. Mişcarea aerului în spaţiul închis a fost ajutată de ventilator. Circumstanţele precondiţionării silicagelului, respectiv dacă acesta fost schimbat pe parcursul uscării, nu sunt detaliate." Timpul de uscare a fost de 9,1 zile.

9 Karsten et al. 2010. pp. 595-610. Un raport mai detaliat despre experimente a fost publicat de Karsten - Graham 2011.

10 Karsten et al. 2010. pp. 596-598.

11 Karsten et al. 2012 http://www.english-heritage.org.uk/publications/

waterlogged-organic-artefacts/ p. 21. imaginea 55.

3. Uscare realizată la temperatura camerei, în spaţiu închis, în condiţii controlate cu soluţii saturate de săruri. Au menţinut umiditatea relativă (în cele ce urmează UR) înjur de 55%. Timpul de uscare a fost de 8,2 zile.

4. Uscare la temperatura camerei, fără controlarea condiţiilor, prin acoperire cu folie subţire, perforată. Timpul de uscare a fost de 5,6 zile.

La compararea rezultatelor au fost luate în considerare timpul mediu de uscare, măsura contractării, elasticitatea mostrelor şi aparenţa lor generală. S-a constatat ca cea mai rapidă uscare se poate obţine prin liofilizare sub vid (4,4 zile), urmată de uscarea liberă la temperatura camerei (5,6 zile). Uscarea prin îngheţare fără vid a necesitat cel mai mult timp (9,1), iar cu o zi mai puţin a durat uscarea mostrelor în condiţii controlate, la temperatura camerei (8,2). Aparenţa generală a fost corespunzătoare la fiecare metodă. Elasticitatea - după cum se putea aştepta - a scăzut în fiecare caz faţă de starea umedă. Numai în cazul uscării la temperatura camerei, în condiţii controlate, contracţia a fost mai ridicată (8,43%) faţă de valoarea de 7,37%, acceptată într-un cerc larg în cazul pieilor arheologice.12

Analiza secţiunii mostrelor, la microscop electronic de baleiaj, a confirmat presupunerea conform căreia uscarea prin îngheţare asigură pieilor o structură mai moale, mai destinsă chiar şi fără vid, decât eliminarea apei la temperatura camerei, chiar în condiţii controlate.13

După primele teste, în şirul de experimente efectuat de Museum of London, ca şi conservant s-a folosit numai o soluţie de glicerină de 20%. însă la uscare, alături de condiţiile ideale (’’best case scenario”) au fost create şi situaţii reale („real life scenario”), cum ar fi tratamentul vestigiilor scoase la iveală cu decenii în urmă, acumularea şi suprapunerea unei cantităţi mari de piele într-o singură ladă frigorifică, deschiderea frecventă a congelatorului etc. în acest caz mostrele nu au fost amplasate pe grilaje, ci pe tăvi.

Am considerat că ambele experimente au fost foarte valoroase, iar rezultatele lor pot oferi repere în alegerea corectă a tratamentelor şi a metodelor de uscare aplicabile, lărgesc spectrul posibilităţilor de alegere şi ale deciziilor în cazul pieilor de diferite tipuri şi calităţi, îmbibate cu apă.

Dintre metodele prezentate mai sus, cea mai atrăgătoare ni s-a părut a fi liofilizarea efectuată cu silicagel în ladă frigorifică de uz casnic, deoarece a oferit rezultate asemănătoare uscării prin îngheţare sub vid, la un preţ mai accesibil. Am fi utilizat metoda cu plăcere şi în condiţiile din ţară. întrucât studiul englez a omis comunicarea mai multor detalii practice, am planificat efectuarea unor experimente complementare înainte de a pune în practică noul procedeu de uscare pe o cantitate mai mare de vestigii arheologice. Scopul nostru a fost obţinerea a cât mai multor detalii, date referitoare la schimbările petre-12 în condiţiile umede din sol sau din apă pieile se dilatează, astfel, dimensiunile lor din momentul descoperirii nu corespund cu cele originale. Din această cauză este acceptată o contracţie limitată după uscarea lor.

13 Karsten - Graham 2011. pp. 31-33.

87