Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)
Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai
riorări cauzate de intervenţii neadecvate dure, orificii şi cratere cauzate de baterea cuielor. Stratul de pictură şi de poleire prezentau exfolieri; din cauza pierderii coeziunii liantului s-au desprins de suport. Fişa obiectului descrie starea lui de conservare ca fiind ’’ruinată”, nu întâmplător, întrucât deja la prima vedere au ieşit în evidenţă lipsuri semnificative în structură şi decoraţie. In cele mai multe cazuri s-au păstrat amprentele elementelor lipsă; în urma relevării acestora, le putem împărţi în două grupe: 1. Forme simetrice, care pot fi reconstruite: 27 de perle, 2 detalii în formă de stâncă, 3 elemente de metope şi epistil, 5 abace, 16 rozete, şipci de acoperire precum şi colţul rupt al capacului. Dintre decoraţiile sculptate şi aurite de pe soclu pot fi reconstituite: trei picioare, un postament, partea stângă a motivelor florale şi de viţă de vie, precum şi penele introduse în deschizăturile suportului. 2. Forme care nu pot fi identificate şi reconstruite: decorul din váriul compoziţiei figurative, cele şase elemente figurative ale peisajului stâncos, câte un motiv de pe volută, două statuete de pe cornişă; în partea inferioară: decoraţia care contura soclul, trei elemente de plastică din partea inferioară, probabil şase elemente din partea superioară. Lipseau de asemenea elementele de legătură dintre soclu şi antablament, coloanele - capitel, echină, abacă, astragal, fus - care îi conferă obiectului şi denumirea, precum şi decoraţiile sculptate dintre coloane şi fundalul format din material textil. Suprafaţa mecanismului de ceas a fost acoperită de praf, amestecat cu depuneri uleioase, precum şi produşi de coroziune (foto 24.). Indicatoarele s-au deformat, brunajul de pe suprafaţa lor s-a uzat, un indicator a căzut. Emailul de pe marginile cadranul s-a exfoliat, numerele pictate s-au şters. Penele/ştifturile care susţineau garniturile (discurile) au slăbit. Lipseau din structură şaiba bombată şi ştiftul care fixau indicatorul, lentila şi tija pendulului, cheia de armare, geamul şi luneta, precum şi şuruburile de fixare a cadranului. Urmele unor reparaţii ulterioare la ceas Cele mai multe intervenţii ulterioare au fost efectuate la mecanism; structura originală a fost înlocuită cu una modificată. Construcţia, semnată cu numele lui Joseph Graff şi marcată cu număr de serie, a fost destinată unui cilindru mai mic; dimensiunile sale au fost mărite cu o garnitură (disc) rotund şi patru poduri cu rol de distanţier. Garnitura a fost fixată în mod nepretenţios prin lipirea a patru plăci de alamă; balamalele s-au detaşat, pe suprafaţă fiind vizibile urmele grosolane ale prelucrării. Capetele pătrate ale osiilor roţilor motrice au fost prelungite, fapt care a condus la ruperea lor pe parcursul folosinţei. Mecanismul s-a distanţat de gonguri, de aceea braţele ciocanelor au fost prelungite. Au modificat locul pendulului şi au mutat puntea ancorei într-o poziţie inferioară. Pentru efectuarea modificărilor, mecanismul a fost dezmembrat şi în garnituri (discuri) s-au practicat noi orificii. La montarea structurii modificate, o parte a grundului a fost deteriorat; pentru acoperirea golurilor au aplicat benzi adezive, din interior; au schimbat şipca de susţinere a gongului spiralat, pe care au fixat-o din exterior prin cuie de tapiţerie. Gaura pendulei a fost îngustată prin introducerea unui element de lemn. Elementele desprinse ale soclului au fost asamblate cu clei aplicat în strat gros, crăpăturile fiind astupate cu adeziv; lipirea s-a desprins ulterior. Adezivul scurs pe suprafaţa pictată a deteriorat şi a smuls stratul de culoare. în căutarea coloanelor lipsă Despre forma şi decorul coloanelor de odinioară ne oferă câteva indicii amprentele de pe soclu şi conturul de pe o abacă păstrată. Abaca prezintă asemănări apropiate cu elementele similare utilizate la ordinul compozit din arhitectura romană, dar lipseşte de la mijloc motivul vegetal stilizat, caracteristic acestui tip. La abacă trebuia să i se alăture şi o echină, precum şi gâtul, fusul şi baza coloanei. Dimensiunile acestor elemente pot fi calculate teoretic pe baza proporţiilor arhitecturale, pornind de la mărimea abacei. în cazul ceasurilor cu coloane, a coloanelor folosite la diferite piese de mobilier se observă însă abateri, în măsuri variate, de la proporţiile arhitecturale, fiind preluată doar forma elementelor. Astfel abaca păstrată nu ne permite reconstituirea coloanei, pentru acesta ar fi nevoie de cel puţin un fragment de coloană. Abaca păstrată, aurită, sugerează că şi alte detalii, capitelul şi astragalul erau probabil poleite; cepurile de lemn dovedesc că piesele erau confecţionate din lemn. Aceste detalii sunt prezentate pe o reconstmcţie digitală (foto 25.). Referitor la fundalul din spatele coloanelor deţinem indicii vagi, doar presupunem că în faţa unei ţesături roşii se desfăşurau compoziţii figurative. Mesajul scenelor prezentate s-a completat, s-a îndeplinit împreună cu scenele de pe coronament. întrucât autenticitatea proporţiilor şi decorului coloanelor reconstituite digital nu poate fi dovedită, nu s-a realizat reconstrucţia concretă a elementelor pe obiect; pentm a sugera dispunerea, forma ceasului, acesta a fost prezentat în expoziţie cu ajutorul unei instalaţii din plexiglas (foto 26.). Restaurarea carcasei ceasului Prima etapă a restaurării a constat în demontarea mecanismului de ceas din carcasă prin îndepărtarea şuruburilor, urmând ca elementele de lemn şi cele metalice să fie tratate separat pe parcursul restaurării. Depunerile de pe carcasă au fost îndepărtate în prima etapă prin metode mecanice, cu pensule şi radiere, apoi prin înmuierea şi dizolvarea cu pastă apoasă de CMC (carboxi-metil-celuloză) a stratului gros de clei, aplicat cu prilejul unor intervenţii anterioare. Suprafeţele decorate cu imitaţie de marmură prezentau o sensibilitate sporită la 114
