Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)
Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása
culoarea bucăţilor de sticlă s-a alterat în urma schimbării stucturii cristaline, datorită folosirii nisipului de calitate inferioară, cu impurităţi de argilă, în procesul de topire.' Vitraliile Palatului Regal din Visegrâd, precum şi cele ale Cetăţii din Buda au avut această soartă, în contrar cu cristalele (sticlele de plumb) cu vechime similară, provenite din Raguza (vechea denumire maghiară a oraşului Dubrovnik) şi din Veneţia. în ţările, ferite parţial de marile războaie - unde ne putem informa despre măsura dezvoltării artei sticlăriei nu numai pe baza artefactelor arheologice -, putem observa descompunerea naturală, îmbătrânirea treptată a geamurilor medievale. Pe unele piese reprezentările au devenit neidentificabile în urma scăderii transparenţei, determinată de structurile cristaline modificate chimic. Aceste tipuri de obiecte pot fi restaurate parţial de restauratorii de sticlă în colaborare cu chimiştii specializaţi în silicaţi.3 4 Vitraliile, ferestrele clădirilor medievale religioase şi laice, iniţial, nu au fost înzestrate cu sticle de protecţie. Prima utilizare a sticlei de protecţie datează de la începutul anilor 1830, în biserica din Langleybury (Hertfordshire).5 Relaţia dintre valorile istorice şi estetice Lumina pătrunde cel mai eficient în spaţiile interioare ale clădirilor prin geamuri incolore. Geamurile colorate au fost aplicate cu scop decorativ şi în cazul în care funcţia unei clădirii sau a unui corp al clădirii a impus acest lucru. Datorită condiţiilor, dotării tehnice nedezvoltate, bucăţile de sticlă plată, realizate în manufacturi, nu au putut fi folosite sub formă de tablă. Piesele de dimensiuni mai mici au fost îmbinate prin şine din plumb şi panourile astfel formate au fost montate în golurile de fereastră. Cu scop de protecţie au fost aplicate plase din sârmă în faţa geamurilor; începând cu secolul al XVI-lea acestea au apărut din ce în ce mai des pe clădiri publice, pe case de locuit şi pe bisericile reformiste cu aspect puritan (foto 3). Aceste ferestre cu armătură de plumb de sute de ani, decorate cu motive geometrice, incolore ori pictate/colorate în mod restrâns, reţinut, se bucură de un interes scăzut din partea istoricilor de artă, din punct de vedere estetic; dar cu privire la tehnica de execuţie, sunt considerate cu atât mai semnificative. Aceste obiecte ne pot oferi o imagine exactă despre perioada executării, despre pregătirea tehnică profesională a atelierelor, despre metodele aplicate. Putem afla prin ce metode şi din ce fel de materiale au compus meşterii contemporani panourile simple de geamuri (grosimea plăcilor de sticlă, filamente, inegalităţi în sticlă, incluziuni de aer, tonalitate, lăţimea şi înălţimea şinelor din plumb etc.); cu ce tipuri de rame au înzestrat panourile (şine din plumb, lemn, metal etc.); cum au integrat suprafeţele de sticlă în clădiri (tencuială, ancadrament de piatră etc.) şi cum le-au fixat. Iniţial aceste geamuri nedecorate au avut rol funcţional. Car3 Mester E. 1997. 4 Fisher 1994. pp. 19-22. 5 Fisher 1994. pp.19. acteristicile enumerate demonstrează valoarea istorică şi rolul informativ al acestora. Cine este responsabil Panourile de sticlă de sute de ani - chiar dacă au fost restaurate, remediate doar parţial -, în general au ajuns întro stare tehnică nepotrivită. Paşii de conservare trebuie efectuaţi de către restauratori, arhitecţi şi meşteşugari/ artizani conform multor pretenţii, şi în consens cu dorinţa utilizatorului şi a proprietarului clădirii. Restaurarea autentică a geamurilor decorative, incolore este o sarcină complexă, deoarece la completarea lipsurilor de sticlă, diferenţele între elementele vechi, eventual opacizate şi cele noi, transparente, sunt mult mai semnificative decât în cazul completării sticlelor pictate. Această problemă constituie o provocare interesantă, care indică alegerea dintre mai multe feluri de abordare: unul ar fi acceptarea diferenţei create între elemente vechi şi cele noi adăugate (care cu timpul va scădea, se va egaliza), iar celălalt, când completarea pieselor vechi se realizează cu alte elemente vechi, demontate din panouri de sticlă păstrate (fapt ce impune, în mod inevitabil, constmirea unor ferestre noi în locul acestora). Ferestrele restaurate în mod autentic, cu mare răbdare şi cu exigenţă profesională asociată cu cercetări ştiinţifice, nu strălucesc după intervenţie, deoarece păstrarea autenticităţii înseamnă menţinerea urmelor trecerii timpului (de ex.: suprafeţele opacizate, zgârâieturile, materialele originale etc.). O restaurare exigentă, astfel concepută, la care se păstrează elementele originale, nu este spectaculoasă şi este mult mai costisitoare, decât reconstrucţia totală. îndepărtarea geamurilor vechi cu împărţire simplă în formă de reţea, a devenit o practică, o tendinţă regretabilă. De multe ori remarcăm faptul că panourile păstrate până în zilele noastre, se înlocuiesc, fără urme şi fără vreo documentare. „Nu a fost decorat - nu prezenta valoare” - afirmaţie binevoitoare, făcută din lipsă de cunoştinţă, ce se aude din Partium până în Transilvania, Banat sau Voivodina. Schimbarea ferestrelor vechi cu cele noi, este considerată o acţiune reuşită de către proprietari, clienţi şi chiriaşi. Acest exemplu negativ se observă în special în bisericile reformiste, unde până în trecutul apropiat, nu au existat fonduri şi nici voinţă, intenţie pentru renovarea ferestrelor vechi. Această pierdere a valorilor se intensifică, deoarece înlocuirea ferestrelor vechi devine un exemplu „demn” de urmat şi pentru alte comunităţi religioase. Geamurile ferestrelor bisericii reformate de pe Strada Kogălniceanu (Cluj-Napoca), formate din discuri de sticlă, restaurate în repetate rânduri, au fost protejate împotriva vandalismului şi a jafului prin plase de sârmă tari, rezistente, pe durata mai multor secole, când încă nu a existat posibilitatea de montare a sticlelor de protecţie. însă, cu ocazia restaurării ample a bisericii, executată recent, au îndepărtat panourile de sticlă monumentale, menţinătoare a unei atmosfere istorice şi le-au înlocuit cu geamuri noi. Astfel au distras martorii autentici ai trecutului acestui spaţiu, vârsta reală a bisericii. Aceste ferestre au fost protejate şi apreciate 148
