Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)
Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása
anumite cazuri, păstrarea pieselor în frigider, a contribuit la inhibarea dezvoltării şi înmulţirii microorganismelor. La piesele conservate sau restaurate trebuie luat în calcul efectul substanţelor folosite asupra materialelor componente ale obiectelor de artă, întrucât ele pot conduce la modificarea caracteristicilor materialelor, sporind sensibilitatea, susceptibilitatea lor faţă de microorganisme, şi implicit, riscul declanşării unor infecţii ulterioare. La descoperirile de criptă din Ungaria s-au efectuat doar sporadic analize microbiologice la faţa locului, în anumite cazuri, analizele s-au efectuat la propunerea restauratorilor, când deja în timpul depozitării vestigiilor au apărut infecţii de mucegai; s-a determinat atât gradul de contaminare a suprafeţelor, cât şi cel al aerului, prin analize microbiologice calitative şi cantitative. Acesta nu este un fenomen izolat; numărul publicaţiilor care prezintă studiul siturilor şi a vestigiilor din acest punct de vedere, este redus şi pe plan internaţional. Ultimul studiu publicat în acest domeniu prezintă descoperirea criptei lui Péter Pázmány.93 Pe parcursul cercetării şi reabilitării monumentelor, al construirii noilor cripte, intervenţii din ce în ce mai frecvente, ar fi necesară preconizarea, plănuirea dezvelirilor,94 acordarea timpului şi surselor financiare necesare pentru determinarea condiţiilor climatice şi a microorganismelor existente la faţa locului. Aceste măsurători pot oferi informaţii despre agenţii biologici din microclima acestor spaţii, despre degradarea biologică a vestigiilor, precum şi despre eventualele efecte asupra sănătăţii personalului implicat în dezvelire, şi în executarea tratamentelor ulterioare. S-ar putea proiecta păstrarea obiectelor într-un mediu antimicrobian, întrucât vestigiile de natură organică, descoperite în săpături arheologice şi în cripte, sunt contaminate de microorganisme, aproape fără excepţii, datorită condiţiilor de păstrare; datorită acestui fapt, precum 93 Pangallo et al. 2013. 94 Vestigiile ieşite la iveală cu prilejul descoperirii criptelor, sunt extrem de importante din punctul de vedere al istoriei culturii, fiind mărturiile concrete ale unor obiceiuri sau porturi, pe care le cunoaştem numai din surse arhivistice sau inventare. Ar trebui însă să reflectăm asupra faptului dacă toate dezvelirile sunt necesare, întrucât cantitatea mare de vestigii conduce la conservarea sau restaurarea doar a unor obiecte de importanţă remarcabilă, iar restul materialului dezvelit este depozitat de-a lungul anilor, uneori chiar iară nici un tratament sau în condiţii neadecvate. Avem de asemenea informaţii despre descoperiri în urma cărora s-au păstrat doar anumite piese, de exemplu monede, care au contribuit la determinarea, identificarea unei etape de construcţie date; nu s-au păstrat resturile de porturi, ceea ce reprezintă o pierdere de neînlocuit. Unii autori recomandă ca în cazul în care nu putem asigura protecţia necesară împotriva biodegradării pentru obiectele descoperite, acestea trebuie reaşezate în sol, până când vor putea fi asigurate condiţiile, respectiv tratamentele necesare. „Este nevoie de o schimbare de concepţie, ca să învăţăm că nu toate materialele descoperite trebuie (sau pot fi) expuse şi prezentate publicului larg.” Sterflinger - Pinar 2013. p. 9643. Autorii nu iau în considerare faptul că vestigiile, odată descoperite şi mişcate, chiar dacă numai pentru un scurt timp, dar sunt extrase din microclimatul lor şi intră în contact cu microorganismele din ambianţa externă; acestea se depun repede pe suprafaţa vestigiilor datorită umidităţii lor ridicate. Reaşezarea, reînmormântarea lor schimbă condiţiile iniţiale, dinaintea dezvelirii. şi umidităţii ridicate, riscul unor suprainfectări este mult mai mare.95 Ar fi posibilă alegerea unor tratamente de dezinfectare particularizate,96 compararea gradului de contaminare înregistrat în timpul descoperirii cu cel din timpul depozitării, precum şi rezultatul efectelor tratamentelor de dezinfectare aplicate. Toate acestea pot fi realizate doar prin includerea cunoştinţelor de bază, în domeniu, în formarea specialiştilor care participă la dezveliri (arheologi, muzeologi, etnografi etc.), precum şi prin participarea restauratorilor în procesele de pregătire, planificare a dezvelirilor. Este de asemenea inevitabilă colaborarea cu microbiologi, nu numai în privinţa determinării microorganismelor, dar şi în adoptarea măsurilor de protecţie necesare şi în alegerea tratamentelor, procedeelor de dezinfectare.97 Cercetările interdisciplinare ar putea oferi informaţii importante în privinţa tratamentelor de combatere a infecţiilor, cauzate de microorganisme, care conduc la degradarea operelor de artă, referindu-se la efectele dăunătoare asupra sănătăţii şi mediului, precum şi asupra materialelor componente ale operelor de artă.98 în final dorim să atragem atenţia asupra importanţei purtării echipamentelor de protecţie: îmbrăcăminte, ochelari, mască şi mănuşi de protecţie, în cazul obiectelor infectate sau suspecte. Să nu omitem folosirea lor sub pretextul că este greu sau inconfortabil să lucrăm în ele. Ar merita demararea unor cercetări cu privire la infecţiile pe care le-au suferit restauratorii, respectiv la bolile care s-au format în urma acestora, despre care nici nu bănuim că se află în strânsă legătură cu tratamentul unor obiecte de artă. 95 Uscarea rapidă a vestigiilor ar fi utilă împotriva înmulţirii microorganismelor, respectiv unor contaminări de către microorganismele prezente în mediul schimbat; deshidratarea materialelor însă, conduce la degradarea gravă a operelor de artă. în majoritatea cazurilor nu sunt asigurate condiţiile de păstrare optime. 96 Tratamentele prezentate în studiu au fost efectuate între anii 1995 şi 2011, de aceea au un rol orientativ. 97 Cele mai multe studii privind microorganismele şi posibilităţile de prevenire a infecţiilor sunt publicate în reviste de specialitate, de medicină sau de microbiologic. Acestea tratează în mod concret posibilităţile de combatere a anumitor specii de bacterii sau fungi; rezultatele prezentate nu pot fi generalizate datorită diferenţelor vitale şi rezistenţei variabile a microorganismelor. Studiile de microbiologic, care nu se referă la obiecte de artă, nu abordează nici eventualele efectele asupra materialelor organice sau anorganice din compoziţia obiectelor de artă. 98 în 2011 s-a ivit posibilitatea pentm un lansarea unui proiect de cercetare academic ungaro-japonez, în cadrul Human Frontier Science Program (HFSP); proiectul ar fi vizat tratamentele alternative - cu uleiuri volatile - ale fungilor şi biofilmelor dăunătoare obiectelor de artă. în program au participat: Universitatea din Debrecen (Dr. István Pócsi), Institutul de Cercetări Nucleare din cadru Academiei Maghiare de Ştiinţe (Dr. László Kövér), Universitatea Maghiară de Arte Plastice - Muzeul Naţional Maghiar (István Bóna DLA şi Petronella Kovács DLA). Proiectul comun de cercetare a fost înaintat către HFSP de partenerii japonezi - Dr. Takae Takeuchi, Department of Chemistry, Faculty of Science, Nara Women’s University - însă, din nefericire, nu am obţinut finanţarea. 134
