Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)
Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása
glate cu grijă, poate cauza probleme; acest subiect este tratat în mai multe studii de caz, în care microclimatul modificat în urma defecţiunii aparaturii tehnice a produs alterări semnificative ale obiectelor de artă. Nu toate clădirile istorice, spaţii de expoziţii şi depozite muzeale sunt echipate cu instalaţii necesare pentru menţinerea unei temperaturi şi umidităţi constante, astfel parametrii menţionaţi depind în mare măsură şi de condiţiile climatice şi meteorologice externe.8 în plus, unele evenimente neaşteptate, precum fracturarea conductei de apă, ploi torenţiale, unele calamităţi naturale, pot influenţa negativ condiţiile existente, nu tocmai ideale. Toate acestea pot favoriza infectarea biologică a patrimoniului, în unele cazuri revitalizarea sau înmulţirea microorganismelor existente.1 Colonii de microorganisme - biofilme în mediul nostru înconjurător pot exista oriunde, chiar şi pe suprafaţa obiectelor de artă, microorganisme „latente”, care pot fi detectate doar prin analize la microscop electronic de baleiaj (SEM). Revitalizarea şi dezvoltarea lor poate fi declanşată de creşterea valorilor de umiditate, chiar şi pentru un interval de timp scurt, (foto 2-4). Condiţiile de umiditate sau umiditate relativă a aerului foarte ridicată, precum şi prezenţa substanţelor organice sau anorganice, permit formarea unor colonii biologice, numite biofilm / film biologic pe cele mai variate substraturi. 10 Acestea sunt alcătuite de un singur sau de mai multe tipuri de microorganisme. Pot conţine bacterii, archaea, protozoare, fungi şi alge, ale căror grupuri îndeplinesc funcţii metabolice specializate în cadrul filmului biologic (foto 5). Prima etapă a formării biofilmului este apariţia microorganismelor planctonice pe suprafaţa obiectului, adeziunea primară şi formarea unor colonii; următoarea fază este încorporarea lor în substanţele polimerice extracelulare11 produse de ele înseşi, care constituie o adeziune ireversibilă. în acest mediu mucos, cu conţinut de polizaharide şi proteine, se pot stabili şi alte microorganisme, pentru care doar materialele componente ale obiectului în sine nu reprezintă o sursă de nutriţie potrivită. Pe parcursul dezvoltării sale, biofilmul creşte, formându-şi structura lui caracteristică, după care intervine dispersarea, împrăştierea celulelor componente, fapt care permite stabilirea a noi celule planctonice şi formarea noilor biofilme (foto 6). Datorită structurilor modificate şi matrixului protector EPS, microorganismele care trăiesc în biofilm sunt mai puţin sensibile la variaţiile ambientale (lipsa temporară de nutriţie, modificări ale pH-ului etc.); astfel rezistă mai bine metodelor de dezinfectare decât bacteriile, algele sau fungii individuali (planctonici).12 13 Efectul nociv al microorganismelor asupra sănătăţii Restauratorii sunt nevoiţi să lucreze cu obiecte provenite din diferite locuri: deseori din pivniţe, din poduri, din săpături arheologice sau din cripte, obiecte care ajung ulterior în muzee sau în alte colecţii. Acestea pot fi purtătoare de diferite microorganisme sau de biofilme complicate, în funcţie de materialele componente şi provenienţă. Dincolo de faptul că microorganismele cauzează biodegradarea operelor de artă infectate, descompunerea, modificarea materialelor din compoziţia lor, reprezintă un pericol şi pentru alte obiecte. Migrând în aer de pe un obiect pe celălalt, chiar diferitele componente pot declanşa noi infecţii: de exemplu sporii sau filamentele de fungi etc. Anumiţi fungi şi bacterii sunt potenţiali agenţi patogeni ai omului; printre altele: diferite specii ale genurilor Aspergillus, Botrytis, Penicillium, Chaetomium, Alternaria, Cladosporium, Geotrichum, Mucor, Trichoderma, Rhizopus şi Fusarium pot declanşa diferite boli.1’ Datorită dimensiunilor mici de 2-10 pm, majoritatea sporilor de fungi se pot infiltra în bronhii, iar altele, mai mari de 10 pm, în membrana mucoasă a căilor nazale şi orofaringeale (fig. 1). Dimensiunea Principalele regiuni Afecţiuni particulei de depunere alergice >10 4-10 >jm <4 pm opt. 2-4 /jm Fig. 1. Relaţia dintre dimensiunea particulelor şi afecţiunea cauzată, după Zala 2012. Abdel-Kareem 2010. în 2011, în depozitul Muzeului Banatului, renovat anterior cu fibră de sticlă şi gipscarton, cea mai bine conservată colecţie de păsări din Europa Centrală a suferit alterări şi degradări biologice de proporţii datorită infiltraţiilor de apă produse în urma unei ploi torenţiale. M. Kiss 2011. Cazuri din Ungaria vezi la: Kastaly 2010. Chiar în instalaţiile climatice din ateliere de restaurare, spaţii expoziţionale sau depozite; astfel, întreţinerea lor curentă este deosebit de importantă. Pe larg vezi: https://www.condair.hu/battle-against-biofilm. Extracellular polymeric substance (EPS). 12 în centrul noilor cercetări stau compuşii anti-biofilm, care limitează formarea biofilmului şi/sau induc dispersarea, prin care dislocă microorganismele din mediul protector (EPS) şi declanşează modificarea celulară în celule planctonice mai active din punct de vedere metabolic, dar mai sensibile din punct de vedere antimicrobian. Alexander - Schiesser 2017. pp. 191-196. 13 A. glaucus, A. nidulans, A. flavus, A. fumigatus, A. niger, A. tamarii, P. brevicompactum, C. globosum, A. tenuis, C. herbarum, F. oxysporum. Valentin 2010. p. 123