Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
Concluzii Despre picturile murale din nava bisericii reformate din Mugeni putem afirma, precum menţionează şi Kiss Lóránd în articolul său publicat în revista ISIS, că atât din punct de vedere stilistic, cât şi prin tehnica de execuţie, picturile celor două registre superioare au fost realizate în acelaşi timp, înainte de ultimului registru inferior păstrat.8 Au fost realizate în tehnica al fresco. înălţimea celor două registre diferă, Legenda Sfântului Ladislau măsoară 200 de cm, în timp ce registrul median doar 180 de cm. Limitele verticale dintre giornate nu coincid la cele două registre. La picturile Legendei Sfintei Margareta acestea se evidenţiază în lumină razantă, dar nu se potrivesc cu cele din registrul superior. Picturile au fost realizate probabil într-un ritm diferit. Tencuiala a fost netezită în ambele cazuri, pe această suprafaţă au fost marcate cu roşu limitele câmpurilor compoziţionale, pictate cu pensula. în prealabil a fost aplicat fundalul, apoi elementele arhitectonice şi în final figurile. Contribuţia mai multor mâini se manifestă în primul rând prin tratarea diferenţiată a portretelor şi a veşmintelor. La legenda Sfântului Ladislau, cea mai mare atenţie s-a acordat în mod evident formării caracterului sfântului rege, totuşi nu are o prezenţă unitară pe parcursul ciclului nici prin chip, nici prin îmbrăcăminte. Caracterul feţei diferă la fiecare scenă în parte. Credem, că scenele legendei Sfintei Margareta au fost pictate de asemenea de mai multe mâini. Se constată deosebiri însemnate în formarea portretelor. La scena de debut a ciclului feţele sunt pictate prin aplicarea unei culori de fond şi trasarea contururilor, spre sfârşit acestea sunt prelucrate din ce în ce mai amănunţit. Diferenţele sunt cele mai evidente la chipul sfintei şi la veşmântul personajelor. Tencuiala celor două registre superioare este destul de deschisă, ceea ce se datorează folosirii în cantităţi mari a varului şi a calcarului măcinat. Particulele de calcar şi cărămidă pisată conferă duritatea tencuielii. Conceperea şi pictarea compoziţiilor şi a figurilor aminteşte de vestigii de secol XIV. Personajele sunt alungite, neproporţionale şi stilizate. Chipurile sunt schematice, fără a transmite sentimente reale. Mâinile sunt simplificate, iar mişcările rigide. Fundalul şi spaţiul înconjurător sunt neutre. Scenele se desfăşoară în faţa unui decor restrâns la câţiva copaci, o cetate sau un stâlp. Solul este marcat prin linii simple vălurite sau o bandă de despărţire. Rolul primordial al contururilor accentuate cu efect decorativ, este de a scoate în evidenţă anumite forme şi detalii. Culorile nu sunt naturalistice. Compoziţiile de grup sunt integrative, personajele apar unul în spatele celuilalt. Tentativele de redare a perspectivei, eşuează. Picturile ultimului registru diferă atât stilistic, cât şi ca tehnică de execuţie. Se pune accent pe realizarea personajelor, acestea fiind prelucrate mai amănunţit. Chipurile mai puţin schematice, sunt mai expresive. Proporţiile 8 Kiss 2013. pp. 18-21. figurilor devin mai umane, mai reale. Observăm primele semne ale unei reprezentări mai naturaliste. Culorile se apropie de realitate. Faldurile veşmintelor sunt mai relevante, cu accentuarea cutelor îndoite în zig-zag. Pentru sugerarea fastuozităţii şi a frumuseţii broderiilor, au apelat la ornamente decorative. Scenele sunt caracterizate de compoziţii aditive, personajele fiind înşirate unul lângă altul. Apar şi aici tentative de redare a spaţiului, mai reuşite decât la registrele superioare. în timp ce la legenda Sfântului Ladislau şi cea a Sfintei Margareta, cetăţile sunt reprezentate într-un singur plan, văzute din faţă, la edificiul menit să întruchipeze împărăţia Cerului, observăm o redare stângace în esenţă, dar uşor perspectivică. Privind tehnica de execuţie a picturii, în prima fază s-a realizat fundalul, apoi personajele compoziţiilor. Figurile vădesc o ierarhie dimensională şi calitativă. Imaginea stereomicroscopică a tencuielilor celor două registre superioare, comparată cu cea a registrului inferior, relevă diferenţe atât în culoare cât şi în compoziţia stratului. Culoarea tencuielilor superioare este deschisă, aproape albă, în contrast cu tonul închis al tencuielii registrului inferior, datorat conţinutului ridicat de fier din fracţiunea de nămol. Nisipul provine probabil din surse diferite. Paleta cromatică este redusă la câteva culori de bază, dar apar amestecuri şi nuanţe mai bogate, mai variate. Concluziile analizelor microscopice arată o asemănare totală între tencuiala celor două registre superioare ale picturii murale din nava bisericii şi fragmentele de pictură murală acoperite de contraforţi, descoperite pe latura sudică a turnului. Acest fapt dovedeşte că tumul exista înainte de presupusa dată de execuţie a picturilor murale interioare. Compoziţia tencuielii din registrul inferior este similară cu tencuiala picturii murale exterioare situate deasupra porticului sudic, cele două opere fiind contemporane. în lumina rezultatelor cercetărilor efectuate, presupunem că pictura murală de pe cele două registre superioare din interiorul navei şi fragmentele păstrate sub contraforţii sudici ai turnului, datează de la sfârşitul secolului al XIV- lea. Scena Judecăţii de Apoi şi reprezentarea Fecioarei tronând, de pe faţada exterioară sudică, au fost realizate în prima treime a secolului al XV-lea. BIBLIOGRAFIE CSEFIÉLY Adolf (1989a): A bögözi ev. ref. templom faliképéi (Picturile murale ale bisericii reformate din Mugeni). In: Udvarhelyi Híradó. Május 8. 19. sz {nr. 19. din 8 mai). Székelyudvarhely (Odorheiu Secuiesc). CSEHÉLY Adolf (1989ab): A bögözi ev. ref. templom faliképéi (Picturile murale ale bisericii reformate din Mugeni). Udvarhelyi Híradó. Székelyudvarhely. 1898. július 17. {Odorheiu Secuiesc, 17 iulie 1898). JÁNÓ Mihály (2008): Színek és legendák {Culori şi legende). Székely Nemzeti Múzeum, Sepsiszentgyörgy 97
