Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
Privită dintr-o altă perspectivă, este o astfel de imagine, care a fost înregistrată cu cameră fotografică, ori este o imagine care se creează în cameră. Eventual, este imaginea, care se formează pe un suport fotosensibil prin iluminarea negativului, urmată de developare. Lumina este un factor indispensabil în toate cazurile. Ce considerăm azi imagine fotografică? Contrar celor precedente, aceasta nu are variantă negativă. în loc de negativ există un mediu electronic, CCD-ul, care transformă lumina în semne electronice, ori mediul CMOS, fiind o suprafaţă fotosensibilă. Deci ce este fotografia digitală? Ceea ce s-a creat în cameră, ori doar imaginea ieşită din imprimantă? Ori amândouă? Ori fişierul? Dintre acestea care şi cum devine un bun cultural? Cert este că denumriea provine din cuvintele latine digit, digitus. înseamnă deget, numerare cu degete. Autoarea a întrebat pe participanţii workshop-ului din Budapesta, din 16 instituţii ale 16 ţări, dacă colectează fotografii digitale şi ce colectează: imprimări sau fişieruri? Cum le depozitează? în colecţiile noastre din Europa Centrală şi de Est încă nu au ajuns să-şi pună aceste întrebări. Răspunsul cel mai informativ a venit, în mod firesc, de la Muzeul Metropolitan de Artă din New York. în mod obişnuit se colectează imprimarea. Două imprimări sunt primite, una va face parte din colecţie şi nu va fi expusă niciodată, iar cealalta este copia pentru expoziţie. în cazul în care copia se distruge, de exemplu se decolorează în expoziţie, se listează una nouă, folosind exemplarul master pentru comparaţie, urmărind instrucţiunile primite preliminar de la fotograf legate de listare şi utilizând fişierurile în cazul imprimărilor inkjet. Fişierurile sunt de rezoluţie înaltă, necomprimate, de format TIFF, care sunt tratate ca bunuri culturale, păstrate pe server de siguranţă, cu acces limitat. Imprimările inkjet de rezervă vor fi depozitate în condiţii de temperatură sub 4°C, şi de U.R. 40 %, iar pe fotografiile colorate de rezervă le congelează. Folosesc chestionarul descărcabil de pe site-ul Institutului American de Conservare (American Institute for Conservation), denumit Photograph Information Record, în care pot fi introduse toate datele cunoscute legate de fotografia ajunsă în colecţie (numele autorului, locul imprimării, tipul imprimantei, marca cernelii, datele hârtiei, provenienţa etc.) Institutul american Image Permanence Institute (IPI) cercetează din 2007 tehnicile tipografice digitale, semnificative şi produsurile finale ale acestora. Scopul principal constituia identificarea tehnicii, explicarea şi comunicarea acesteia către public, stabilitatea imaginii, detectarea factorilor şi caracteristicilor de degradare, alegerea unui mediu adecvat de păstrare (temperatură, conţinut de umiditate, lumină, materiale şi tehnici de ambalare), respectiv dezvoltarea unei terminologii potrivite şi uşor de folosit. Preliminar, au făcut o cercetare statistică pentru demonstrarea necesităţii cercetărilor. Au făcut accesibil pe internet chestionare adresate grupurilor online de specialişti în domeniu, cu scopul de a putea constata caracterul şi nivelul cunoştinţelor acumulate despre imprimările digitale. Au ridicat întrebări legate de numărul bunurilor digitale colectate, de starea de conservare şi mediul de păstrare a acestora, de strategia de protecţie a bunurilor în instituţie, de folosirea internă a imprimantelor digitale, şi de semnificaţia expresiei „imprimare digitală”. Rezultatul cercetării a adus la iveală faptul că majoritatea instituţiilor colectează şi execută imprimări digitale. Imprimările digitale sunt pregătite pe termen scurt, sunt copii de muncă, publicaţii interne, imprimări pentru expoziţie. însă, multe dintre acestea ar trebui să fie păstrate pe termen lung, în acestă categorie fac parte şi documentaţiile de restaurare. Cercetarea a arătat că starea de conservare a colecţiei de imprimări digitale păstrate în instituţii, deja tinde să se degradeze. Cauza acesteia prezintă lipsa cunoştinţelor profunde legate de identificarea tehnicilor, de organizarea mediului de păstrare, ori de detectarea, încetarea şi oprirea degradărilor. Pe baza investigaţiilor s-a demonstrat că factorii de degradare ale imprimărilor digitale sunt identice cu cele existente la tehnicile analogice:- temperatura,- umiditatea aerului,- poluanţii aerului,- tratarea fizică,- lumina. Efectul factorilor pe o anumită imprimare, în funcţie de tehnica de execuţie a acesteia, poate fi diferită. în mod special, oscilaţiile bruşte determină degradări ireversibile. Formele de bază de degradare:- decolorare (efectul oxidant al ozonului), îngălbenirea hârtiei (efectul oxidului de azot şi/sau al ozonului), migrarea cernelii (generat de oxidul de azot şi/ sau de conţinutul ridicat de umiditate, care dacă depăşeşte 80%, acţionează vizibil în mai puţin de 24 de ore), fisurare (ozon, umiditate relativă scăzută, sub 25 %), exfoliere (majoritatea hârtiilor fotografice digitale, asemănător celor analogice, are o structură stratificată, iar straturile se pot desprinde la o umiditate relativă scăzută, sub 25 %), apariţia luciului (conţinut ridicat de umiditate),- ondulare, incluziune,- mucegăire. Din această cauză măsurarea continuă a temperaturii, a umidităţii relative şi a calităţii aerului este de o importanţă capitală. Sensibilitatea imprimărilor digitale faţă de factorii enumeraţi poate fi destul de variată, aceasta depinde de produsul respectiv. Adeseori diferenţa dintre piesele sortate în acelaşi grup după tehnica de execuţie, poate fi mai semnificativă, decât diferenţa dintre diferitele grupuri.5 5 Pentru identificarea tehnicii este accesibilă o interfaţă pe site-ul DP3. http://www.dp3project.org/ 135
