Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
trică simplă au fost schimbate în bisericile catolice din centrul Bazinului Carpatic (inclusiv în Partium şi în Transilvania), cu vitralii narative, conform curentelor contemporane şi gustului european. Bisericile comunităţilor protestante, cu o aparenţă simplă, fără decoraţii, păstrează deseori fundaţiile şi zidurile edificiilor romanice; aici s-au păstrat mai multe ferestre vechi cu împărţire geometrică, confecţionate din sticlă incoloră, împreună cu şinele metalice şi ramele de lemn originale. Acestea au servit comunitatea timp de secole şi au protejat-o de frig şi ploi, transmiţând informaţii importante privind realizările tehnologice şi pregătirea meşterilor vechi. Aceste componente bisericeşti au supravieţuit reformelor politice şi culturale ale secolului al XIX-lea, războaielor mondiale, nevoilor şi dificultăţilor următoarelor decenii zbuciumate, dar şi noilor curente ideologice. Schimbarea regimului politic şi aderarea la Uniunea Europeană, a adus noi concepte, idei, dar şi pretenţii, fapt care a accelerat evenimentele. Tendinţele privind restaurarea clădirilor s-au dezvoltat înainte de formarea şi educarea specialiştilor în domeniu. Forumurile din Transilvania, orientate către protecţia monumentelor istorice, au avut ca scop umplerea acestor lacune. Alături de rezolvarea problemelor arhitecturale, atenţia s-a orientat şi către importanţa protejării componentelor artistice şi a decoraţiilor arhitectonice. S-au lansat diferite cursuri de formare a specialiştilor în domeniul reabilitării monumentelor istorice şi în paralel a debutat şi formarea restauratorilor. Tavanele casetate pictate, emporele, coronamentele de amvon, stranele şi băncile, precum şi picturile murale medievale păstrate deseori în mai multe straturi suprapuse sub văruielile ulterioare, sunt conservate şi restaurate conform normelor şi cerinţelor internaţionale. Importanţa vitraliilor fără decoraţii, uneori vătămate şi prezentând lipsuri, dar fiind vechi de mai multe secole, a fost recunoscută de puţini specialişti, arhitecţi activi în domeniul reabilitării monumentelor istorice; foarte puţini au atras atenţia asupra importanţei păstrării acestor componente.4 în 1990, în timpul schimbării regimului politic, se păstrau încă aproape în fiecare biserică vechile ferestre cu vitralii. în zilele noastre regăsim doar o fracţiune din acel ansamblu, în locurile în care întârzie restaurarea edificiului. Este foarte urgentă abordarea unor atitudini comune între specialişti şi proprietarii de monumente istorice, liderii Bisericilor şi preoţii locali, privind protejarea şi salvarea valorilor din biserici. Colaborarea eficientă dintre ei influenţează în mod hotărâtor şansele de păstrare a vitraliilor istorice din Transilvania, succesul restaurării autentice prin păstrarea materialelor originale şi a tehnicilor de montare, respectiv înlocuirea, reconstrucţia ferestrelor pierdute, pe baza analogiilor. 4 Mester 1994. Efectele modei asupra vitraliilor istorice Şansele de supravieţuire sunt greu de apreciat. Dacă luăm în considerare cei 25 de ani petrecuţi de la revoluţia din România şi evenimentele din aceşti ani, în comparaţie cu schimbările survenite anterior, pe parcursul a 300 sau eventual 400 de ani, pierderile sunt imense. Ferestrele vechi, purtând însemne specifice, sunt sacrificate de cele mai multe ori datorită aspiraţiilor de a se conforma la noul gust al vremii. în Transilvania şi în Partium, dar şi în Ungaria, ferestrele istorice sunt schimbate fără documentare prealabilă, iar aceste fapte pot fi comise fără urmări. în unele cazuri am obţinut rezultate bune, de care am putut fi mândri până în trecutul apropiat. în zilele noastre se produc schimbări, care declanşează nemulţumirea şi protestul justificat al specialiştilor, dar fără rezultate considerabile. în anumite cazuri, în lipsa cunoştinţelor necesare, lideri bisericeşti, politici sau financiari, personalităţi cu responsabilitate, iau decizii contradictorii privind soarta operelor de artă, valoarea lor artistică, istorică sau financiară. Aceste dispoziţii sunt deseori incompatibile cu recomandările şi aşteptările internaţionale şi se pot opune acestora. Ca urmare, opera de artă sau ansamblul de opere de artă poate suferi vătămări sau poate fi chiar distrus; ambianţa arhitecturală privată de valori, capătă o nouă semnificaţie. Monumentele şi operele de artă întruchipează valori naţionale; risipirea lor nu poate fi justificată prin exemple străine negative, dar nici prin aspiraţiile agresive ale arhitecţilor cu pregătire profesională lacunară. în rândurile următoare prezentăm - din punctul de vedere al supravieţuirii vitraliilor - reconstrucţia unui monument istoric, care a declanşat multe contradicţii. Astfel va fi probabil mai clar fenomenul, care a condus la distrugerea ferestrelor fără decoraţii în unele biserici mai modeste din Bazinul Carpatic. Abaţia Benedictină din Pannonhalma este considerată atât de literatura de specialitate cât şi de opinia publică, parte organică a istoriei noastre naţionale, a patrimoniului arhitectural şi mobil. în urma unor secole de istorie zbuciumată, au fost demarate reabilitarea ansamblului şi construcţii de mare anvergură în primele decenii ale secolului al XIX-lea; în acel timp au existat specialişti cu pregătire profesională adecvată şi suport financiar şi tehnic, necesar pentru restaurarea patrimoniului arhitectural ecleziastic. Mai târziu, în perioada istoricismului, edificiul reabilitat din punct de vedere arhitectural, a fost înzestrat, decorat cu picturi murale şi vitralii, concepute conform unui plan iconografic unitar, formând un ansamblu armonios (foto 1). Picturile murale au ghidat atenţia privitorului către corul bisericii, unde în spatele fastuosului altar cu baldachin, în capătul axei longitudinale a bisericii, strălucea impozantul vitraliu care a determinat atmosfera întregului interior. Rozasa de dimensiuni foarte mari îl reprezenta pe Sfântul Martin; biserica poartă hramul sfântului născut la Szombathely, în Ungaria, înfăţişat într-un ornat fastuos. Cultul Sfântul Martin a fost mereu însemnat în ţară (foto 2). 119
