Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 15. (Székelyudvarhely, 2015)
Mester Éva: Az egyszerű geometrikus elosztású ablakok védelme és megőrzésük fontossága
rea manuală a lipsurilor au fost pregătite preliminar hârtii turnate din pastă de hârtie colorată potrivit originalului. Pasta de hârtie s-a compus din hârtie veche (după înmuiere şi curăţire în apă cu hidroxid de calciu), respectiv din fibre noi de celuloză (celofibre) de in, cânepă şi bumbac. Hârtiile colorate în patru tonuri diferite cu coloranţi direcţi de hârtie, au fost potrivite pentru completarea foilor de diferite tonalităţi. Partea superioară a coliilor, respectiv mijlocul blocului de carte au fost mai puţin uzate şi înbrunite, decât partea inferioară şi paginile anterioare şi posterioare ale blocului de carte. Soluţii de reparare a foilor Adezivul folosit a fost soluţia gelatinoasă de Klucel G dizolvat în alcool-etilic de 70%. 1. Completarea lipsurilor mai mari cu hârtie turnată preliminar şi cu margini rupte, desfibrate (foto 10). 2. Completarea lipsurilor mai mici (de mărime 1-3 mm, şi marginile de foi, care necesita consolidare mai ridicată) cu hârtie japoneză mai putemică/tare, gălbuie. 3. Consolidarea marginilor de foi şi a rapturilor fără lipsuri cu hârtie japoneză transparentă, subţire, uşoară. Orificiile de insecte, aflate în partea inferioară a blocului de carte, nu au fost completate, fiindcă prin suprapunerea acestora blocul de carte s-ar fi îngroşat neuniform. Aceste lipsuri nu erau pe margini, nu au fost rupte şi în aşa fel nu au slăbit foile însăşi. Completarea lipsurilor aflate pe margini, ori rupte până la şnit au fost completate cu hârtie japoneză subţire, transparentă, evitând îngroşarea foii. Canturile interioare (spre cotor) ale colilor trebuiau să fie completate mai limitat. Cotorul legăturii de piele s-a uscat, s-a contractat de-a lungul secolelor, volumul prezenta poziţie căscată. în acelaşi timp, evitarea tăierii şanţului de articulaţie a fost un principiu de urmat în timpul restaurării. în timpul încleierii şi reparării foilor, cotorul trebuia să fie înmuiat, umezit prin licheruire repetată. Ca urmare, pielea deshidratată, rigidă s-a muiat treptat şi cartea putea fi închisă mai uşor. Independent de acesta, completările trebuiau să fie minime şi doar pe locurile strict necesare, de preferinţă pe margini, cu fâşii de hârtie japoneză subţire, transparentă, cu margini desfibrate. Relipirea câtorva pagini ieşite, rupte din bloc a fost făcută cu adezivul mai puternic decât Klucel G, denumit Tylose MH300P pe bază apoasă, de 10-20% (foarte dens, vâscos), prin umezire minimă (foto 11-13). Reintegrare cromatică După completarea foilor, pe partea inferioară şi superioară a şnitului longitudinal (cel paralel cu cotorul cărţii), respectiv o parte pe şnitul inferior a cărţii trebuiau să fie efectuate retuşuri pentru a oferi cărţii unitate estetică. Cărţile de tip bizantin au fost păstrate în poziţie orizontală, datorită capitalband-ului ieşit din înălţimea cărţii, iar toate cele trei şnituri au fost pictate. Acest volum probabil a fost depozitat pe raft în poziţie verticală, pe şnitul inferior al cărţii, conform metodei europene. Degradările capitalband-ului şi a şnitului inferior demonstrează această ipoteză. Culoarea şnitului inferior s-a şters, a dispărut integral, deoarece udarea şi mucegăirea a avut loc dinspre partea de jos. Culoarea şnitului probabil a dispărut de pe suprafaţă în urma efectului umidităţii şi a degradărilor mecanice. Această degradare, uzură funcţională îşi capătă valoare istorică. Din acest motiv reintegrarea cromatică la culoarea originală, roşu-maroniu a fost efectuată doar pe şnitul superior (capul blocului de carte) şi pe cel longitudinal (buza cărţii), iar şnitul inferior a fost retuşat într-un ton verde-maroniu murdar, şters (foto 14-15). Reintegrarea cromatică a fost efectuată cu pensulă umedă şi acuarelă. Culoarea roşiatică putea fi obţinută din Siena arsă, roşu englez, roşu de cadmiu, umbră naturală şi umbră arsă, respectiv puţin gri Paynes. Culoarea murdară a şnitului inferior a fost pregătită din sevă verde, Siena naturală, umbra naturală, gri Paynes şi puţin negru de fildeş. O parte a retuşului a fost făcută pe volumul închis strâns, cu pensulă rotundă 2 şi 5 de păr, marginile foilor cu pensulă rotundă 5 de păr. Digitalizare Digitalizarea pe coli a volumului prezintă scopul de a proteja originalul.Volumul digital fotografiat cu rezoluţie înaltă este potrivit pentru citire, cercetare. Denumirea imaginilor urmăreşte numerotarea paginilor. Completarea scoarţelor Pentru restabilirea unităţii estetice a cărţii era necesară completarea colţurilor rupte ale scoarţelor de lemn. Curăţirea uscată a coperţilor de lemn a fost efectuată cu gumă Factis S 20, pensulă şi aspirator, evitând zonele desenate, scrise. Orificiile de zbor ale insectelor au fost curăţate cu pensulă mică şi ac. în câteva găuri se observau cantităţi mici de rumeguş de lemn mai deschise la culoare, formate în urma roaderii insectelor. Atac xilofag activ nu era detectabil, însă pentru oprirea eventualului atac, a fost efectuată o dezinfecţie prin injectare. Substanţa folosită pentru dezinsecţie a fost soluţia fungicidă Preventol ON Extra (2 fenil fenolat de sodiu) de 1% dizolvat în alcool etilic, care nu a determinat decolorarea pielii în timpul probelor. Cele două colţuri inferioare ale coperţii anterioare şi posterioare au fost completate cu răşina epoxidică bicomponentă Uverapid 20 (se întăreşte după 20 de minute), amestecat cu rumeguş de lemn de esenţă tare. Adaosul de rumeguş a crescut timpul de uscare/întărire de 20 de minute a răşinii, dar a oferit o completare destul de tare. Datorită încetării uscării completarea putea fi formată mai potrivit. întărirea totală are loc după 24 de ore, completările pielii au fost realizate cu două zile după repararea scoarţelor de lemn (foto 16). 90