Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 15. (Székelyudvarhely, 2015)

Mester Éva: Az egyszerű geometrikus elosztású ablakok védelme és megőrzésük fontossága

3. Strat de vernis (foto 14-15)

Culoarea dorită a vemisului este obţinută de preferinţă dintr-o singură culoare şi dintr-un singur strat. Un caz excepţional este reţeta vemisului verde descrisă de Cröker, la care culoarea finală este formată prin trei straturi suprapuse: un strat inferior de şofran (galben), urmat de un strat de turnesol (albastru) şi un start superior de colorant verde.24 Există şi cazuri în care tonurile de culoare sunt obţinute prin amestecarea în diferite proporţii a substanţelor colorante25, precum şi prin aplicarea culorii în mai multe straturi cu vernisuri mai diluate.26 O variantă extremă constituie reţeta lui Johann Arendt Müller a vernisului albastru pregătit din albastru smalţ, unde vemisul trebuie aplicat foarte diluat şi în atâtea straturi, chiar şi zece, câte sunt necesare pentru obţinerea unei suprafeţe uniforme, albastru translucide.27

4. Vernis final

Diferenţierea vemisurilor finale este uneori problematică, din cauza folosirii lianţilor asemănătoare sau identice amestecurilor de răşini şi uleiuri utilizate ca lianţi la vernisuri colorate. însă, în anumite cazuri autorii specifică aplicarea unui strat final, separat peste stratul de vernis colorat. (Pictorio, Cröker, J. F. Watin). Lacurile de aur şi vernisurile colorate primesc adeseori un strat final, protector denumit „vernis de spirt”, sau „lac de spirt”, obţinute din amestecul alcoolului cu terebentina28 sau sandarac şi terebentină dizolvate în alcool.29 Pe vernisuri colorate se mai recomandă vernisuri cu nume de fantezie, ca „gintariu arabic”, „vernis lucios”, „vernis alb” etc. (tabel 4-5).

Materiale folosite

1. Substanţe colorante

Substanţele colorante folosite pentru vernisuri colorate sunt pigmenţi organici şi anorganici, respectiv coloranţi de origine vegetală şi animală. Diferenţa dintre pigmenţi şi coloranţi constă în faptul că, în timp ce coloranţii se dizolvă în liant, pigmenţii nu. O parte din pigmenţii organici, denumite lacuri de pigment, constituie coloranţii de origine vegetală şi animală, precipitaţi pe un suport, prin care devin insolubile în liant.30 Procesul este următor: din coloranţii dizolvaţi în apă cu adaos de alaun, argilă sau alte substanţe cu conţinut de fier (de ex.: leşia potasică) creează un precipitat, pe care apoi se utilizează sub formă uscată, solidă.31 în tabelul următor materialele componente ale lacurilor de

24 Schiessl 1987. pp. 242-245.

25 Idem.

26 Pictorio 1713. pp. 343 344.

27 Lehmann 2002. p. 36.

28 Pictorio 1713. p. 358.

29 Kremer 1774. p. 214.

30 Pigmentum.

31 Tímámé B.1993. p. 186.

aur şi vemisurilor colorate (roşu, verde, albastm şi galben) sunt prezentate diferenţiat, pe baza tehnicii de execuţie şi substanţele utilizate.

Pentm pregătirea vemisului roşu la toţi autori apare lacul florentin de numeroase feluri. Acesta putea fi obţinut atât din coloranţi de origine vegetală, cât şi cea animală, respectiv din combinarea acestora. Vemisul verde se pregăteşte în general din pigmentul anorganic verdigris, însă poate fi obţinut şi din coloranţi verzi, care se extrag din diferite plante. Substanţa colorantă comună a vemisului albastm este pigmentul albastm de Berlin. Pe lângă acesta albastru smalţ este amintit de Johann Arendt Müller32 şi turnesolul apare la doi autori, Stöckel şi Cröker.33 în cazul turnesolului culoarea albastră este obţinută în mediu alcalin, fiindcă în mediu acid devine roşu.34

Vernisurile galbene, care nu sunt neapărat identice cu lacurile de aur, sunt preparate în reţetele studiate în exclusivitate din coloranţi de origine vegetală. La Watin apare colorantul galben extras din planta verigariu, care este maroniu şi se utilizează pentm intensificarea cromatică şi atenuare.35

Coloranţii în mediu apos cu adaos de urină, oţet de vin, în prezenţa alaunului, sau a leşiei potasică sunt precipitaţi, apoi uscaţi şi amestecaţi sub formă de pudră sau bile cu liantul. Pigmenţii anorganici sunt amestecate direct cu liantul.

2. Lianţi

Pe baza reţetelor studiate se poate conclude că în timp ce pentm lacurile de aur sunt folosite ca lianţi amestecuri de răşini şi uleiuri, pentm vernisurile colorate (roşu, verde, albastm, galben) se utilizează de preferinţă uleiuri (foto 16). însă răşinile şi uleiurile amintite, cu câteva excepţii, sunt identice în ambele cazuri.

De obicei este vorba despre amestecuri complexe, din mai multe componente (foto 17). Dintre răşini se folosesc de preferinţă sandaracul, mastixul, şelacul şi chihlimbarul. în reţeta lui Watin găsim o variantă simplă, la care doar şelacul constituie liantul lacurilor de aur.36 Folosirea amestecurilor de lianţi de mai multe componente poate fi întâlnită şi în cazul vemisurilor colorate. Aceşti lianţi se compun în special din răşini şi sunt denumite cu preferinţă după solventul (vernis de ulei de lavandă), aspectul (vernis lucios, alb), respectiv după componentul principal (vernis de copal) (tabel 5).

Reţetele lianţilor pentru vernisuri colorate constituie o variantă mai simpă în cazul lui Ferencz Antal şi Watin. Substanţa colorantă trebuie amestecată cu un „gintariu arabic” (foto 18), constând din terebentină diluată în ulei de terebentină în reţeta lui Ferencz, iar la Watin cu un „vernis de pictură”, obţinut din amestecul uleiului de terebentină cu ulei de in.

32 Lehmann 2002. p. 36.

33 Stöckel 1799. p. 173., Schiessl 1987. pp. 242-245.

34 Schiessl 1987. pp. 242-245.

35 Kremer 1774. p. 214.

36 Kremer 1981. p. 31.

77