Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 15. (Székelyudvarhely, 2015)
Mester Éva: Az egyszerű geometrikus elosztású ablakok védelme és megőrzésük fontossága
mecanice ale facingului şi implicit la apariţia stopărilor de la suprafaţa stratului de culoare (foto 8). După o asigurare provizorie a zonei stopate cu propte s-a trecut la îndepărtarea stratificată a facingului prin reactivarea (gonflarea) adezivului cu apă caldă urmată de îndepărtare manuală succesivă a straturilor textil si papetar. Consolidarea zonei stopate s-a realizat cu soluţie de clei de peşte la cald, urmărindu-se reamplasarea şi fixarea cât mai exact posibil pe poziţia iniţială a fragmentelor desprinse, cu ajutorul proptelor. Operaţiunea s-a realizat etapizat, succesiv mergând din aproape în aproape pentru a avea un control cat mai bun al zonei. Pe aceste suprafeţe a fost necesară îndepărtarea succesivă a straturilor de facing alternată cu intervenţii cu soluţie de clei pentru consolidare. Pe anumite suprafeţe, după îndepărtarea facing-ului iniţial s-a impus refacerea parţiala stratul de facing, folosind de această dată doar hârtie japoneză pentru a reuşi refacerea aderenţei stratului pictural la suport (preparaţie). Operaţiunea a fost repetată cu respectarea timpilor de uscare, adică: înmuiat facing iniţial, îndepărtat acest facing, aplicat un strat nou de japon cu clei, presat, uscat, după care se repetă operaţiunea până la aducerea în plan şi consolidarea definitivă a tuturor desprinderilor (după fiecare etapă de aplicare a acestei metode rezultau, în urma contracţiei cleiului la uscare, tot mai puţine desprinderi) (foto 9-10). în baza sondajelor stratigrafice iniţiale s-au stabilit suprafeţele care necesită decapări mecanice pentru îndepărtarea unor intervenţii anterioare necorespunzătoare (văruieli, tencuieli suprapuse peste pictură), intervenţia fiind ulterior completată de cea de asigurare (consolidare) a marginilor originale ale fragmentului de pictură - consolidare prin injectare (PLM2) şi tivire cu mortar pe bază de var. Materiile „străine” prezente pe suprafaţă constau în văruieli şi mortare de var aplicate în etape diferite perimetral peste marginea fragmentului de tencuială originală, fiind de asemenea prezente şi intervenţii locale, pe suprafeţe restrânse, cu caseinat de calciu. Pentru îndepărtarea lor s-a apelat la metoda fizico-mecanică, fiind efectuată în prealabil o emoliere cu soluţie de etanol 10% în apă, urmată de intervenţia de îndepărtare propriu-zisă prin decapare mecanică, fiind folosite după caz bisturie cu lamă fixă şi/sau dălţi şi gume abrazive (foto 11-12). Ulterior au fost detectate pe cale acustică desprinderile stratului de tencuială acestea fiind marcate la suprafaţa stratului pictural. Au fost practicate orificii de injectare şi efectuate consolidări prin introducerea de material (PLM) în substrat sub presiune. Operaţiunea a fost precedată de injectarea unui amestec de apă cu alcool cu scopul de a deschide porii materialului şi a ajuta la o mai bună penetobilitate a consolidantului. Zona a fost, după caz, asigurată cu propte care să menţină o presiune constantă pe stratul pictu-2 Consolidant pe bază de var hidraulic şi tufuri vulcanice. Numele provine de la Paolo şi Laura Mora, cei care au elaborat acest mortar de injectare. în România este comercializat de CTS. (http://www.ctseurope. com/en/scheda-prodotto.php?id=283) ral (foto 13). Solubilizarea depunerilor aderente a fost făcută în două moduri. Iniţial a fost folosit un amestec apos cu 10% etanol şi 10% C20003. Metoda implementată combină solubilizarea chimică şi acţiunea mecanică pentru gomflarea şi eliminarea depunerilor de la suprafaţă, acestea fiind activate chimic prin pensularea amestecului de solubibzare şi ulterior îndepărtate prin intervenţie mecanică fiind folosiţi bureţi cu durităţi diferite (foto 14-15). în etapa a doua s-a trecut (în baza unor teste preliminare) la îndepărtarea depunerilor ancrasate şi a suprapunerilor grase cu regenerarea, îndepărtarea parţială şi uniformizarea vemisului original. A fost folosită emulsia apoasă pentru curăţare4 accelerată cu DMF5 (amestec în raport de 4 părţi emulsie apoasă şi o parte DMF), pentru inhibare fiind folosită o soluţie de dibutilftalat (Merck). Faptul ca solubilizarea depunerilor grase şi a peliculei de protecţie originală a putut fi realizată cu emulsia menţionată este argumentat şi de faptul că în compoziţia peliculogenului pentru stratul de protecţie final, maeştrii perioadei (început de sec. XIX), obişnuiau să amestece pe lângă o răşină naturală în solventul compatibil şi o anumită cantitate de ulei de in, adesea sicativat (foto 16-18). Consolidarea desprinderilor ulterioare ale stratului de culoare (stopări, exfolieri) a fost efectuată cu un amestec termoplastic (Bewa 3716 — patent Gustav Berger) vehiculat cu amestec de hidrocarburi alifatice şi aromatice (Thinner 372) şi adus în plan prin călcare cu termospatulă reglabilă, după timpi de evaporare a solventului. Chituirea lacunelor s-a făcut diferenţiat funcţie de situaţie fiind folosite materiale şi tehnici diferite. Astfel lacunele şi fisurile profunde cât şi orificiile de injectare au fost completate stratificat cu mortar pe bază de var, lacunele superficiale ale stratului de culoare cu un chit, colorat în masă, pe bază de clei şi praf de cretă, iar fisurile superficiale, care necesitau umplere, cu un material pe bază de chit acrilic7. Intervenţia diferenţiată este justificată de imposibilitatea metodologică de a aplica o singură variantă de material de completare a lacunelor în toate cazurile, particularitatea acestora impunând o adaptare la cazuistica specifică fiecărei situaţii (19-21). Ulterior întreaga suprafaţă a fost vernisată cu un vernis de retuş pe bază de 10% răşina dammar în terebentină, după uscarea căruia s-a trecut la realizarea operaţiunii de integrare cromatică în tehnică mixtă (velatura, 3 Emulsia apoasă a unor substanţe tensioactive anionice şi neionice, compuşi anorganici şi stabilizatori, Conţine mai puţin de 3% hidroxid de potasiu, nu conţine fosfaţi, enzime, agenţi chelatizanţi EDTA/NTA, înălbitori pe bază de clor, comercializat de CTS România. http://www. sinopiarestauro.it/public/upload/documenti/ST/pulitori/contrad2000.pdf 4 Soluţia 1 a şcolii de restaurare ruseşti: 500 ml apă, 390 ml terebentina, 100 ml etanol, 5-10 picături hidroxid de amoniu 25%, 10 ml ulei de in crud. 5 Dimetilformamidă, Merck. 6 Parafină, răşină cetonică şi poli-etilen-vinil-acetat dizolvat într-un amestec de hidrocarburi alifatice şi aromatice (Thinner 372); componenta solidă reprezintă 40% din soluţie. Produs CTS Europa http:// www.ctseurope.com/en/scheda-prodotto.php?id=2750 7 Modostuc - chit acrilic pentru lemn şi tencuieli comercializat de CTS România, http://www.ctseurope.com/en/scheda-prodotto.php?id=650 68
