Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 14. (Székelyudvarhely, 2014)
Mester Éva: Nagyméretű üvegfestmények "in situ" vagy műtermi restaurálása
opacitate, cvarţul şi cristobalitul, care a fost identificat ca un component cristalin şi la măsurătorile efectuate prin difracţie de raze X (foto 11). Habitusul, caracteristicile optice ale teserelor aparţinând acestui tip sunt foarte asemănătoare şi cu ochiul liber. Printre acestea se numără cuburile de mozaic de culoare albastră, verde cenuşie, mov închis. Aceste nuanţe reprezintă o tonalitate medie pe paleta cromatică. în cazul cuburilor negre şi albastru închise, opacitatea se datorează culorii închise în sine. Culoarea sticlei albastre rezultă din conţinutul de cobalt prezent în proporţii variate.13 Utilizarea diferiţilor aditivi este caracteristică epocii şi locului, astfel cvarţul şi cristobalitul măsurat determină o etapă anume privind confecţionarea sticlei de mozaic. Această perioadă poate fi considerată una de tranziţie din mai multe puncte de vedere. Tradiţiei bizantine îi este caracteristic totodată şi faptul, că alături de cuburile de mozaic confecţionate din paste de sticlă colorată, utilizează şi pietre naturale, în special la culorile carnaţiei, respectiv la aplicarea unor elemente mai mari, de formă diversă. Pe parcursul actual al analizelor mozaicului din Székesfehérvár deţinem probe dintr-o piatră albă şi una roşie. Amândouă sunt speciale la rândul lor. Piatra albă se găseşte în natură sub aceeaşi formă, fiind un magnezit pur14 15; utilizarea acestui material nu este atestată deocamdată în literatura de specialitate. Carbonatul de magneziu are un luciu mat, cu o aparenţă asemănătoare porcelanului. Printre vestigiile săpăturilor figurează nu numai sub formă de cuburi, dar şi o variantă discoidală (foto 12-13), care seamănă cu aplicele decorative de păr sau veşmânt bine cunoscute de pe mozaicurile bizantine.13 Prin analiza materialelor şi a tehnicii, cunoscând datele cercetărilor internaţionale, se conturează o perioadă delimitabilă, şi o direcţie privind provenienţa mozaicului din Székesfehérvár. întrucât perioada următoare întemeierii statului a favorizat arta religioasă din Ungaria, alături de oraşul regal, a debutat înflorirea şi a altor câteva centre mici, mai îndepărtate. Mai multe mănăstiri ale ordinului benedictin îşi desfăşurau o activitate dinamică. Sfinţirea mănăstirii din Pécsvárad este datată în 101516, fondarea bazilicii regale din Székesfehérvár, în 1018, tezaurul de monede descoperit sub pardoseala mănăstirii Bizere, conţine piese din timpul domniei regilor maghiari István / Ştefan al II-lea (1116-1131) şi Béla al II-lea (1131—1141).17 Mozaicurile edificiilor menţionate, cu tehnici de execuţie diferite, decorând suprafeţe diferite, au fost realizate probabil pe parcursul secolelor 11-12. Pe parcursul acestor secole, aproape toţi domnitorii maghiari deţineau relaţii cu Bizanţul sau cu Veneţia, iar totodată cele mai importante trasee comerciale au avut tangenţe cu oraşele noastre medievale. 13 Pe baza măsurătorilor manuale XRF, efectuate de Sajó István (PTESZKK). 14 Pe baza măsurătorilor prin difracţie de raze X, efectuate de Sajó István (PTE-SZKK). 15 Hagia Sophia, Istambul, San Vitale, Ravenna. 16 Bodó, B. 2010. p. 349. 17 Bumichioiu - Rusu 2006. p. 26. Un exemplu al legăturilor bizantino-maghiare se leagă de Könyves Kálmán; beatificatrea regelui Ştefan I se leagă de anul 1083, dar adevăratul cult al regelui sfânt a fost fundamentat de Könyves Kálmán. El a fost primul domnitor (1095-1116) după Ştefan, care s-a înmormântat în bazilica din Székesfehérvár. Székesfehérvár a fost nu numai locul morţii sale dar şi al naşterii. Legăturile sale bizantine sunt demonstrate; ca nepot al lui Ladislau I, o trimite pe fiica acestuia, Piroska (mai târziu Irene) în curtea bizantină, şi o mărită (1104) cu viitorul împărat loan al II-lea Comnenul (1118-1143). Perechea este înfăţişată pe unul dintre mozaicurile din Hagia Sophia. Comparând rezultatele analizelor mozaicului din Székesfehérvár cu datele publicaţiilor, concluziile arată folosirea materialelor caracteristice Bizanţului. Analogiile cele mai apropiate în ceea ce priveşte chimia sticlei de mozaic, se dovedesc a fi - conform stadiului actual al cercetărilor - materialele folosite la mozaicurile celor două mănăstiri greceşti Hosios Loukas şi Daphni (tabelul 1). Prima atestare documentară a mănăstirii Daphni datează din 1048, dar numeroase menţiuni din biografia sfântului Hosios Meletios (1035-1105) fac referire la activitatea mănăstirii. Artiştii mozaicari au venit cu probabilitate din capitală, însă date precise nu ne stau la dispoziţie. Decorurile cele mai timpurii de mozaic ale mănăstirii Hosios Loukas sunt datate la 1040, şi se consideră a fi operele unor artişti din Constantinopol.18 în această perioadă principalul centru de organizare al comerţului a fost chiar Veneţia. Secţiunile subţiri, analizele microscopice şi microanalitice au fost efectuate de Brigitta Mária Kürtösi (Universitatea de Artă - Şcoala de Doctorat), iar analizele instrumentale de către István Sajó (PTE-SZKK). Conducător ştiinţific: Dr. István Bóna DL A, habil (Universitatea de Artă Budapesta). Consultanţi: Dr. Sándor Józsa (ELTETTK) şi László Kriston (MKE). Vestigiile sunt păstrate în Muzeul Szent István király din Székesfehérvár, includerea lor în cadrul cercetării de faţă a fost posibilă datorită lui Gabriella Nádort! şi Piroska Biczó. Doresc să mulţumesc şi pe această cale pentru toate ajutoarele acordate. Fotografiile au fost realizate de Brigitta Mária Kürtösi. 18 Arletti et al. 2010. pp. 798-799. (cu referire la mai multe surse anterioare) 91
