Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 14. (Székelyudvarhely, 2014)
Mester Éva: Nagyméretű üvegfestmények "in situ" vagy műtermi restaurálása
să se facă întotdeauna înainte de emoliere, iar tratamentul apos după. Prin umidificare gentilă impurităţile neîndepărtate pătrund şi mai adânc între fibrele textile umflate, îndepărtarea lor devenind mai dificilă. Textilele ce provin din medii uscate se curăţă mecanic, apoi, dacă se justifică procedeul, pot fi descusute. Umidificare realizată ca etapă următoare, pregăteşte materialul pentru o eventuală curăţire umedă. Fragmentele de veşminte istorice găsite în sicrie ajung de obicei în atelierul de restaurare în stare umedă, acoperite cu reziduuri organice şi anorganice. în timpul curăţării mecanice, impurităţile solide, aderente, devin detaşabile de pe suprafaţă cu pensa după o emoliere prin umidificare. Conservarea unei haine de stofa34 de secol XVIII, dezvelite arheologic ”in situ” în biserica din Visonta era inevitabilă dat fiind gradului ridicat de umiditate din ţesătură, pentru evitarea unei posibile apariţii de infecţii cu fungi (foto 17). înainte de începerea procesului de curăţare, s-a constatat că obiectul avea depuneri masive de murdărie, era incomplet, produşii de coroziune ai nasturilor pe bază de cupru erau cimentaţi pe ţesătură. Pe suprafaţa textilă s-au găsit resturi ai unor dăunători biologici (insecte), în interiorul hainei erau rămăşiţe umane, oase pulverulente. Curăţarea mecanică a permis desfacerea mânecilor rigidizate (foto 18), şi îndepărtarea unei garnituri din piele, care ulterior a fost tratată separat. Pentru curăţarea interiorului hainei nasturii ar fi trebuit să fie desfăcuţi, lucru care nu a fost posibil din cauza coroziunii metalului. Pentru finalizarea cu succes a tratamentului a fost inevitabilă demontarea ambelor cusături laterale, care erau, oricum, în mare parte descusute. Prin curăţarea mecanică, îndepărtarea produşilor de descompunere de natură organică, posibil substrat pentru fimgi, s-a redus semnificativ riscul unor degradări suplimentare (foto 19). Obiectul învelit în hârtie neacidă, păstrat în condiţii adecvate, poate fi depozitat în siguranţă până la următoarea intervenţie (apoasă).35 în cazul textilelor arheologice prelevate din medii apoase, primul pas este curăţarea acestora prin imersare îndelungată, cu apă din abundenţă, ceea ce permite ca straturile textile alipite să fie separate cu grijă şi impurităţile mai mari să fie eliminate.36 Tiparul de croi, pe mărime, nu poate fi realizat înainte de curăţarea umedă, astfel la uscare nu este posibilă netezirea corespunzătoare a textilei. în cazul costumelor de epocă, a obiectelor trimimensionale, se impune aşezarea elementelor componente în plan, sau, în cazul tratamentelor efectuate fără descoasere, este necesară realizarea unui suport sau a unui manechin. Ulterior, condiţia pentru netezirea ţesăturii şi pentru reaşezarea firelor este o nouă umectare, care de obicei este rezolvată printr-o umidificare. 34 Numerele cusute pe săculeţele de tul, rezistente la tratamentul apos servesc identificarea fragmentelor. 35 Materialul tensioactiv înconjoară impurităţile după îndepărtarea lor de la suprafaţă, prevenind astfel redepunerea acestora. 36 B. Perjés et al. 2004. p. 19. Ordinea de intervenţie în cazul textilelor care provin din medii uscate, umede sau apoase este sintetizată în tabelul 1. Tabelul 1. Posibilităţile de conservare a textilelor care provin din medii diferite. Fragmente textile din mediu uscat Fragmente textile Fragmente textile din mediu umed din mediu apos curăţare mecanică curăţare mecanică curăţare apoasă descoasere emolierea depunerilor în scopul curăţării descoasere umidificare pentru curăţare descoasere umidificare pentru redarea formei curăţare apoasă curăţare apoasă Consolidarea prin coasere Consolidarea prin coasere a textilelor arheologice este realizată în scopul consolidării pe suportul nou. Originalul este cusut peste materialul ales pentm dublare, în zona lacunelor, dacă este nevoie, se aplică şi o fixare prin puncte de cusătură mărunte sau alte tehnici speciale de coasere. în scopul realizării mai facile a consolidării prin coasere se recomandă fixarea temporară a materialului de dublare pe o placă rigidă. Ţesăturile de mici dimensiuni, fragmentare sunt cusute pe un carton neacid acoperit cu ţesătură din bumbac. în cazul în care obiectul nu este plan, este deformat, pentru realizarea unei susţineri stabile între ţesătură şi carton se poate aşeza un material de umplutură. Consolidarea ţesăturii de bază poate fi urmată de fixarea prin coasere a ornamentelor (foto 20). Dacă dublarea nu oferă o protecţie suficientă fragmentelor textile, se pot acoperi pe suprafaţă cu un strat din creplin. La utilizarea acestei metode se recomanda ca materialul de dublare şi stratul de protecţie să se fixeze prin coasere numai de-a lungul conturului fragmentelor. Astfel putem asigura o protecţie adecvată ţesăturii, fără ca împunsăturile de ac să provoace noi degradări fizice. Suportul de dublare a textilelor fragmentare va servi şi ca o completare a zonelor lacunare, însă dacă fragmentul este mult prea gros, se pot realiza acoperiri ale lacunelor cu material textil suplimentar, pentru a evita formarea denivelărilor în zona lacunelor.37 înlocuirea broderiilor este justificată de consideraţiile statice, în locul firelor metalice folosim fire vopsite de bumbac.33 în cazul ţinutelor de epocă, a obiectelor tridimensionale, pe baza unor analogii potrivite, completarea se poate realiza conform tehnicii originale, prin sugerarea principalelor volume, evitând soluţiile detaliate. în cazul în care conservarea a fost precedată de demontare, elementele textile tratate separate trebuie reasamblate pe baza tehnicii originale. 37 Várfalvi 2009. 88. p. 38 Pásztor et al. 2009. 126
