Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 14. (Székelyudvarhely, 2014)
Mester Éva: Nagyméretű üvegfestmények "in situ" vagy műtermi restaurálása
lui de pictură pe ainşlagurile, cum şi prin limitele clare ale pictării, care pot fi alocuri observate. Cu tehnică similară se realizau şi legături mai simple, fără aurire, la care doar nervurile erau accentuate prin presare seacă (fig. 37). Cărţile încep să fie cât mai des dotate cu etichete (şi mai multe pe o carte). Acestea erau adeseori aurite şi aveau culori roşu aprinse, verzi şi albaştri. Ainşlagurile erau de multe ori decorate cu linii negre (fig. 37-39). Cărţile erau de obicei cusute pe binduri simple de sfoară. Scoarţele puteau fi făcute atât din lemn, cât şi din hârtie. In cazul legăturilor cu scoarţe de lemn nervurile erau în general lipite cu capete desfăcute, sub formă de evantai, pe interiorul tablelor, rar pe exterior. La cele cu scoarţă de hârtie capetele nervurilor puteau fi lipite atât pe interiorul, cât şi pe exteriorul scoarţelor. In cazul scoarţelor din mai multe straturi fixarea putea fi efectuată şi între acestea. Partea interioară a scoarţelor de lemn, de-a lungul şniturilor, era teşită. Şniturile puteau fi nepictate ori pictate. Culorile roşii şi verzi, respectiv stropirea cu una sau două culori erau preferate (fig. 38). Şniturile sunt de multe ori lustruite. Pe lângă forzaţurile unicolore au apărut şi cele de culoare verde şi albastru deschis şi cele marmorate (fig. 39). închizătoarele erau cele cu cârlig. Suporturile capitalband-urilor erau pregătite din pergament şi pânză, la volumurile de mari dimensiuni puteau fi îngroşate cu sfoară (fig. 35). în cazul legăturilor cu scoarţă de lemn părţile suportului de capitalband, care depăşeau lăţimea cotorului, erau în general lipite pe partea interioară a scoarţelor, dar sunt şi exemple la care lipirea se făcea pe exteriorul scoarţelor. Suporturile de capitalband ale legăturilor cu scoarţă de hârtie erau tăiate la marginea cotorului, astfel relaţia dintre scoarţe şi capitalband era ruptă. La acest tip de legătură putem găsi nu numai capitalband bicolor, ci şi noi soluţii de aplicare a acestuia, care simplifică pregătirea capitalband-ului. Prima variantă seamănă mult după aspect cu capitalband-ul bicolor, însă era cusut diferit, cu un singur ac, şi cu o singură culoare (fig. 40). Acest tip de capitalband a existat într-un număr restrâns deja din secolul al 16-lea pe toate tipurile de legături. Adeseori era cusut cu fir de mătase, în special de culoare galbenă şi verde, mai rar natură şi roşu. Alte două variante imită efectul capitalband-ului bicolor. Una era cusută pe suport de pânză de culoare deschisă cu împunsătură răsucită. Contrastul se creează între culoarea deschisă a suportului şi împunsăturile lejere, cu fir colorat (fig. 41). Cealaltă metodă este şi mai simplă. Pentru capitalband se alege o bandă de pânză, a căror margine este ţesută dintr-un un fir colorat. Alternarea celor două culori sunt determinate de felul ţesăturii (fig. 42). Pe legături cu scoarţă de hârtie s-au realizat în special capitalband-uri din textile reiate, dar şi din alte tipuri, care erau pliate peste o sfoară subţire şi apoi lipite pe cotor. Au existat şi legături fără captalband cusut. în acest caz acesta era înlocuit prin îngroşarea capişonului, care a închis optic muchiile colilor. Capitalband-ul bicolor apare pe cărţi în culori deosebit de puţine. Combinaţiile preferate sunt roşu cu alb şi albastru cu alb. în cazul culorii roşie găsim tonuri de la roz deschis, roşu aprins până la roşu-maroniu. Cauza acestui fapt este că identificarea exactă a culorii nu poate fi efectuată datorită îmbătrânirii, decolorării, transformării acesteia cu petrecerea timpului. Acest lucru poate fi observat pe locurile ascunse, unde se păstrează culoarea originală. Culoarea albă reflectă mai mult culoarea firului nealbit. Albastrul prezintă tonuri de la albastru până la albastru-verzui, profunzimea culorii alterează asemănător roşului. în perioada care se ţinea până la secolul 16, se găseau şi capitalband-uri cusute din fir albastru şi roşu. Numărul acestora nu pare a fi semnificativă, însă la studierea anumitor volume cu capitalband albastru şi alb, cel din urmă părea a fi mai mult un roşu decolorat. Rar ne putem întâlni cu combinaţia verde-albă, cum cea de galben-albastră poate fi considerată excepţională. Broderia se realiza din mai multe fire, cu excepţia legăturilor timpurii, unde firul a fost răsucit repetat, şi a câtorva legături de foarte mici dimensiuni. Aceasta se datorează faptului, că la mici dimensiuni contrastul culorilor dispare. în cele mai multe cazuri capitalband-ul era cusut, în funcţie dă dimensiunea volumului, cu 2-4 fire. BIBLIOGRAFIE ROZSONDAI Marianne (2004): A könyvkötés művészetének rövid története. (Scurtă istorie a artei legăturii de carte). A könyv- és papírrestaurátor tanfolyam jegyzetei, Országos Széchényi Könyvtár, Budapest. SZIRMAI J. A. (1999): The archaeology of medieval bookbinding, Ashgate. Zsuzsanna Tóth Restaurator artist lemn şi mobilier Restaurator hârtie şi carte Biblioteca Naţională Széchényi 1014 Budapesta Szent György tér 4-6. Telefon: +36-1-23-23-505 E-mail: toth.zsuzsanna@oszk.hu 105
