Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
materiale pentru restaurare sunt alcătuite de colagen , caracteristicile lor sunt foarte asemănătoare cu pergamentul. Ambele sunt din colagen şi reacţionează ca şi pergamentul la apă şi la schimbările umidităţii din aer. Filmul reflectorizant aur (membrana apendicitei de vită) (foto 9) se face din peretele exterior al cecumului. Este complet transparent, incolor, şi, prin urmare, este potrivit pentru restaurarea, îmbunătăţirea suprafeţelor de scris. Prepararea lui este similară cu cea a pergamentului. Peretele exterior al cecumului este spălat cu apă, după separare, înmuiată intr-o soluţie bazică (hidroxid de caliu) curăţat cu un cuţit, spălat cu apă, şi se usucă întinsă pe cadru.Is Membranele artificiale sunt făcute din straturile de pe latura cărnoasă a pielii de vită, măcinate şi extrudate (foto 10). Scopul acestui procedeu, este menţinerea structurii fibrelor de colagen, în aşa fel ca o cantitate minimă să se gelatinizeze, care leagă între ele fibrele fragmentate prin măcinare. Pentru că fibrele sale sunt mai scurte, are o tracţiune, rezistenţă mai mică, decât membrane naturale. Se fabrică în mărimi date, care determină folosirea lor în restaurare. Nu sunt la fel de transparente şi incolore cum ar fi membrana naturală, de aceea nu sunt recomandate în restaurarea pergamentelor, dar sunt foarte bune la întărirea obiectelor din piele netăbăcită. Flexibilitatea, plasticitatea materialului poate fi îmbunătăţită prin tratarea cu var, spălat cu apă, şters pe suprafaţă cu alcool şi acetonă, se obţinem o lipire mai stabilă.Iv Există doi adezivi pe bază de colagen, care sunt folosişi pentru restaurare: cleiul de pergament si gelatina. Pentru piele ne tăbăcită în anumite cazuri se poate folosi şi clei de piele. Cleiul de pergament a fost folosit din Evul Mediu pentru consolidarea pergamentelor slabe. Bucăţelele de pergament fin şi deşeurile se înmuiau în apă rece, apoi se fierbeau timp îndelungat, până când apa scădea la două treimi. In timpul acestui tratament, colagenul se descompune, iar în produsul finit se regăsesc fibrile de colagen umflate, hidratate, şi gelatină. Prezenţa fibrilelor dau proprietăţi chimice mai bune cleiului de pergament decât are gelatina şi, cum se poate observa în cazul pergamentelor vechi, acestea rămân mai flexibile şi după îmbătrânire decât cele tratate cu gelatina.2" La prepararea gelatinei nu numai fibrilele, dar şi moleculele se descompun, până când rămâne un lanţ de proteină unică alcătuită din aminoacizi. In mod normal acest lucru se obţine din pielea crudă sau din alte materiale ce conţin colagen, supuse unui tratament de durată cu lapte de var sau cu acid acetic şi apoi este încălzit. Când se răceşte, lanţurile sunt capabile de reorganizare şi din soluţie rezultă un gel.18 19 20 21 18 Reed 1972. 19 Haines 1999. p. 30. 20 Reed 1972. 21 Nguyen 2007. pp. 17-19. Capacitatea proteinei unice este de a forma lanţuri reticulare, în reţea, să se regrupeze în helix triplu care rămâne şi în gelatina uscată. Din această cauză uneori adezivul îmbătrânit este greu de re hidratat. Proprietăţile pielii netăbăcite şi a pergamentului Structura fibrelor pielii ne tăbăcite poate să fie diferită în funcţie de utilizare. Cele care sunt întinse pe cadru sau pe suport solid, orientarea fibrelor ca şi în cazul pergamentului creşte, dar spre deosebire de acesta, sunt transparente. Suprafaţa lor este mult mai solidă, netedă, dar şi rigidă faţă de pielea tăbăcită. Fibrele sunt legate între ele, cu legături secundare, dar în spaţiul dintre ele, sunt prezente şi elemente necolagene, materiale cu molecule mici, care umplu complet spaţiul interior, ce nu permite libera circulaţie în interiorul structurii fibroase. Deoarece nu conţin taninuri, sunt mai higroscopice decât pielea tăbăcită. Din această cauză sunt foarte sensibili la schimbările umidităţii relative. Uneori forma obiectului poate fi distorsionat, sau chiar se poate crăpa din cauza tensionării pieilor din timpul uscării. Temperatura de contracţie este înjur de 65HC, şi în cazul asocierii cu umiditate ele suferă deteriorări ireversibile. Caracteristicile pergamentului este structura întinsă si paralelă a fibrelor şi opacitatea. Suprafaţa este compactă, netedă, dar mai dură şi rigidă, decât pielea tăbăcită, dar mai moale şi mai flexibilă decât pielea ne tăbăcită. Fibrele se leagă unul de altul cu legături secundare, dar în interiorul structurii au spaţii pline de aer. între fibrilele sunt 1,6% reziduuri de calcar, sub formă de granule fine, datorită căruia pHul pergamentului este la valoare de 7-8, deci are un pH uşor bazic. Pentru că nu conţine taninuri, este mai higroscopic, decât pielea tăbăcită. Starea ideală este când umiditatea internă este între 12-14%, ce se asociază cu 50-55% umiditate relativă exterioară. Aceste valori sunt mai mici decât a pieilor tăbăcite, şi a pielii crude, cea ce relevă faptul că pergamentul este foarte sensibil la umiditate. Deteriorarea pergamentului şi a pielii crude Caracteristicile degradărilor chimice a pergamentului şi a pielii crude Degradările ce se produc în structura pielii, depinde de trei factori chimici. Acestea sunt oxidarea, hidroliza şi gelatinizarea. în timpul oxidării, covalenţele sunt rupte datorită radiaţiei electromagnetice. Procesul poate fi accelerat de catalizatori (metale, acizi, coloranţi). Oxidarea degradează anumiţi aminoacizi, deci schimbările chimice, se produc în unele părţi ale lanţului de proteine.“ Deteriorarea poate provoca rupturi în lanţuri şi paralel induce schimbare în structură, care se datorează schimbării polarităţii aminoacizilor, care stabilizează structura spirală şi legăturile secundare între lanţurile de proteine. 22 Kennedy-Wess 2003. pp. 70-74. 183
