Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)

Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából

Tavanul actual al bisericii din Filiaş a fost construit în anul 1893, cu refolosirea parţială a elementelor dintr-un tavan casetat mai vechi.

în conformitate cu agenda de vizitaţie a bisericii unitariene6 Tavanul de asemenea era din scândură

vopsită cu motive florale (...) Acest tavan casetat pictat a fost schimbat în 30 noiembrie 1804, datare apărută pe suprafaţa casetei restaurate în cadrul acestei lucrări.

Conform cunoştinţelor noastre actuale, în timpul construirii ultimului tavan pictat (începutul secolului al XIX-lea), au fost construite mai multe tavane asemănătoare în jurul Filiaşului: în Secuieni (biserica unitariana), în Şoimoşul Mare (biserica reformată), Chedea (biserica unitariană), Jimbor (biserica unitariană), respectiv în Medişor (biserica unitariană), dintre care cel din Secuieni a fost revopsit în albastru.

Noul tavan casetat datând din 1804, este menţionat în următoarele două surse. Prima provine din notele vizitaţiei episcopului unitarian Miklós Székely din Turda în Protopopiatul Unitarian Cristuru Secuiesc între ultima lună a anului 1839 şi prima luna a anului 1840, păstrate în Arhivele Bisericii Unitariene din Transilvania, Cluj.7 Vizitaţia în Filiaş a avut loc pe 3 februarie 1840, inscripţia fiind menţinută pe paginiile 297-309:

„Ez a ditső hajlék, két Ecclesiáé,

Most is mint ez előtt egyes Atyafié.

Ez után is légyen mint Istent félőé.

Egyesség szerető, s aztat követőjé.

Dersi Mihály volt az egyik mozdítója,

Török Jósef viszont egy jó pártfogója,

Ez után Fazakas Mihály formálója,

Egy szép menyezettel bé is borítója.

Irta Mikvasi Asztalos Lang János 1804 ben Novembernek 30 diknapján.”

Inscripţia susmenţionată, apărută pe prima casetă, ne informează, că tavanul casetat a fost construit în 1804. pictat de tâmplarul Lang János din Mercheasa. Pe a doua casetă se găseşte inscripţia referitoare la apartenenţa bisericii celor două Biserici: cea reformată şi cea unitariană. Pe a treia casetă se află datele referitoare la coordonatorii, meşterii lucrăriilor.

Conform lucrării învăţătorului Tarr Domokos din 1944,8 şi discuţiei avute cu bătrânii satului9, ridicarea pardoselii cu aproximativ 1 m, respectiv a pereţilor cu aproximativ 2 m a fost necesară din cauza ridicării a nivelului drumului din faţa bisericii în 1893-1894.10 11 12 Atunci au avut loc reparaţiile mobilierului şi a tavanului casetat, care

6 Unitárius Vizitációs jegyzőkönyv (Agendă de vizitaţie a bisericii unitarene),1789. p. 662.

7 Informaţii Oferite de arhivistul Bisericii Unitariene, Molnár Lehel.

8 Tarr 1944. p. 25

9 Informaţie primită de la Tánczos Mihály.

10 Unitárius Közgyűlési jegyzőkönyv 1893 március 13, 1893 okt. 8, 1893 december 8, respectiv datoriile enoriaşilor pentru lucrările de renovare în Unitárius Közgyűlési jegyzőkönyv 1895 január 25.

a fost revopsit în gri. Prin această vopsire au fost acoperite casetele cu numele familiilor din Filiaş."

Prezentarea operei de artă

Structura şarpantei se compune din 18 ferme. O fermă se compune din coadă, doi căpriori, o traversă, două arbaletriere şi două colţare. în plan longitudinal, structura este consolidată cu două sisteme planare, formate din talpa inferioară, talpa superioară, picioare, şi arbaletriere. Fermele sunt legate la sistemul planar longitudinal cu ajutorul iminarilor de lemn (chertare) şi fixate cu cuie de lemn. Pe partea inferioară a corzilor, sunt montate scândurile tavanului casetat.

Ca material de bază, pentru construcţia tavanului şi a mobilierului bisericesc s-a folosit lemn de răşinoase, în general molid (Picea abies). Deasupra tavanului casetat se găseşte un planşeu de lemn din brad. Pentru ornamentele sculptate la coronamentul amvonului şi la prospectul orgii s-a folosit lemn de tei (Tilia cordata). Scândurile tavanului casetat sunt fixate cu ajutorul cuielor pe grinzi de răşinoase, ale căror capete se sprijină pe zidurile bisericii. La identificarea provenienţei lemnului de construcţie a bisericii, poate să ne ajute o descriere păstrată din 1820, din care reiese, că lemnul de răşinoase a fost transportat cu ajutorul plutelor, de-a lungul Târnavei, în timpul primăverii, când debitul râurilor era mai semnificativ.1'

Suprafaţa totală a tavanului de lemn, a parapetelor tribunei reformate şi unitariene (ftg. 5. foto 5'), a faţadelor băncilor, respectiv a tavanului deasupra porticului sudic este acoperită cu strat de pictură, care este revopsită cu mai multe straturi de culoare de ulei. Ca liant pentru culori, în cazul tavanelor casetate şi mobilierului de lemn bisericesc până la mijlocul secolului al XIX-lea, în general era folosit clei sau proteină de origine animală (clei de piele, cazeină, temperă de ou), însă acest lucru, în cazul de prezent, nu a putut fi demonstrat cu analiză de FTIR. Pentru pictură s-au folosit atât pigmenţi naturali şi pigmenţi sintetici, cât şi coloranţi organici. Conform analizelor efectuate, pentru pictarea tavanului au fost folosite ghips, auripigment, cinabru, alb de zinc, negru de viţă de vie, anhidrită şi indigo.

Tavanul casetat, situat deasupra navei, este format din 150 de casete, fixate în 9 rânduri de-a lungul axei longitudinale ale bisericii şi în 17 rânduri de-a lungul axei transversale. Lungimea tavanului casetat este de 16,75 m, lăţimea de 7,5 m. Lungimea scândurilor, care formează tavanul casetat, este de 270 cm (formând 3 casete), iar pe locul unde au fost montate cele trei casete cu inscripţiile, lungimea scândurilor este de 90 cm, respectiv de 180 cm (formând o singură, respectiv 2 casete). Lăţimea şipcilor profilate între casete este de 12 cm.

Vizavi de amvon, deasupra băncii tinerilor se află trei casete cu diferite inscripţii, dintre care numai una.

11 Tari' 1944. p. 25

12 Takács 2001. p. 249

163