Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
anorganice ale probei.13 în principiu, procedura separă pe căi fizice şi chimice materialele organice ale probei în trei fracţiuni: proteine, glucide, respectiv, lipide şi materiale grase. Reprezentanţii prezenţi în probă din fiecare clasă de compuşi organici sunt apoi descompuşi prin procese chimice de hidroliză în molecule mici, volatilizabile. Astfel, proteinele vor fi transformate în aminoacizi, glucidele în glucide simple, lipidele în acizi graşi, iar din răşini se vor obţine produşi caracteristici de descompunere. Moleculele mici rezultate se transforma şi ele chimic, adică se derivatizează, pentru a fi mai uşor separate şi identificate, apoi se separă prin cromatografie de gaze (GC) şi se identifică prin spectrometrie de masă (MS). Identificările sunt nu numai calitative, ci şi cantitative. Literatura de specialitate descrie compoziţia chimică a tuturor materialelor organice care pot să existe în suprafeţe pictate. Comparând aceste date cu cele obţinute din analize, se pot deduce compuşii organice care au fost prezenţi iniţial în probă. Compuşii anorganici ai probei perturbă frecvent reacţiile de identificare ai compuşilor organici, motiv pentru care procedura prevede separarea lor prin diferite procese fizice. întreaga procedură de prelucrare a probei este prezentată schematic în fig. 4. Determinarea cantitativă a componentelor rezultate din prelucrarea probelor este condiţia obţinerii unor rezultate specifice şi veridice referitor la materialele organice din probă. Pentru acest lucru este nevoie de constituirea unor curbe de calibrare, respectiv de efectuarea procedurii pe o serie de materiale de referinţă şi pe probe oarbe (adică fără material de analizat, pentru a verifica răspunsul aparaturii şi al substanţelor chimice utilizate la procedură). Interpretarea rezultatelor Din analiza unei probe de pictură prin procedura prezentată mai sus rezultă trei perechi de cromatograme: o pereche referitoare la aminoacizii rezultaţi din proteinele probei, una pentru glucidele simple rezultate din glucide, respectiv o pereche pentru acizii graşi din lipide şi fracţiunile caracteristice ale răşinilor. Din cele două cromatograme ale fiecărei perechi, una (TIC - total ion cromatogram) înregistrează toţi ionii rezultaţi din fracţiunea respectivă, pentru a se observa tot ce există în probă din aceea clasă de material organic; a doua cromatogramă (SIM - selected ion monitoring) înregistrează selectiv numai unele componente, cele mai importante pentru identificarea principalilor reprezentaţi ai clasei de compuşi organici ai fracţiunii, simplificând astfel interpretarea rezultatelor. Fiecărui semnal (pic) din cromatograme îi aparţine un spectru de masă, care permite identificarea componentei ce corespunde semnalului. Interpretarea spectrelor de masă se face în majoritatea cazurilor prin comparare, spectrul rezultat din analiză confruntându-se cu o bibliotecă de spectre, constituită prin analiza unor materiale de referinţă pure, cu compoziţie chimică cunoscută. Com15 Lluveras et al, 2010. pararea este făcută de calculator. în toate cazurile, din cromatograme se pot determina componentele fracţiunii respective şi ponderea procentuală a componentelor în amestecul dat. în cazul fracţiunii proteice, prin prelucrarea ei chimică rezultă un amestec de aminoacizi, iar cromatograma SIM obţinută la analiza GC-MS a fracţiunii conţine 11 dintre aceştia, împreună cu ponderea lor procentuală în amestec (fig 2). Precum se observă din tabel /, aceşti aminoacizi sunt prezenţi în pondere diferită în diferitele proteine. Cleiurile, de exemplu, sunt caracterizate de un conţinut ridicat de glicină şi hidroxiprolină, în timp ce în cazeină se poate observa prezenţa în cantităţi mai ridicate a acidului glutamic. Proteinele din ou nu se pot diferenţia prin GC-MS, nu se poate stabili dacă ele provin din gălbenuş sau albuş. Prin simpla comparare, însă, a conţinutului procentual de aminoacizi determinaţi din probă cu cel din tabel este foarte dificilă determinarea cu siguranţă a proteinelor probei, mai ales dacă proba conţine două materiale proteice (de exemplu clei şi ou) ceea ce se poate întâmpla destul de frecvent. Din acest motiv, rezultatele obţinute se supun unei prelucrări statistice, unei analize multivariate (PCA - principal component analysis/ analiză în componente principale). La baza acesteia stă o bază de dată, rezultată din analiza unui număr mare (121) de materiale de proteice referinţă (punctele gri deschis din fig. 7). Introducând în programul de analiză compoziţia de aminoacizi rezultată din analiza probei, programul va poziţiona foarte intuitiv şi cert proteina rezultată în zona corespunzătoare de proteine a graficului, sau - în cazul în care avem de a face cu un amestec, între cele două sau trei grupuri de materiale proteice (fig. 7). Daca proba conţine glucide, acestea vor fi transformate pe parcursul procedurii de prelucrare în glucide simple, aldoze şi acizi uronici. Din cromatograma SIM a fracţiunii glucidice rezultă conţinutul procentual în fracţiune a nouă glucide simple. Pe baza lor se pot deduce componentele glucidice ale probei (vezi tabel 2. şi foto 3). Cromatograma SIM rezultată din analiza fracţiunii lipidice relevă nouă acizi graşi şi ponderea lor procentuală în amestec; pe bază lor se pot determina uleiurile din probă. Determinarea răşinilor din probă se face din cromatograma TIC, pe baza produselor de descompunere caracteristice - aşa zisele biomarker-e16 - rezultate (fig 5). Aplicarea procedurii GC-MS prezentate Procedura prezentată în detaliu în cele anterioare s-a aplicat la analiza unor probe provenite din 46 obiecte de patrimoniu, respectiv monumente din Transilvania, analizându-se în total 71 de probe.17 Analizele au fost efectuate în laboratorul grupului de cercetare menţionat din Pisa. Ne exprimăm şi pe această cale gratitudinea faţă de 16 Colombini - Modugno 2009. 17 Guttmann 2012. 157
