Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
Analiza materialelor organice din suprafeţe pictate prin cromatografie de gaze cuplată cu spectrometrie de masă (GC-MS) Márta Guttmann Introducere Caracterizarea materialelor organice a fost întotdeauna o cerinţă importantă a analizei suprafeţelor pictate. De ce este oare important cunoaşterea acestor materiale organice? în majoritatea situaţiilor materialul de coeziune şi adeziune, şi pelicula protectoare a stratului pictural sunt de natură organică. De fapt, tehnicile de pictură se disting în funcţie de materialele organice conţinute în stratul de culoare. Pe baza lor vorbim de pictură ulei, tempera, acuarelă, acrii etc. în plus, starea acestor materiale organice influenţează sensibil caracterul şi starea de conservare a stratului pictural. Faptul că o suprafaţă o percepem mată sau lucioasă, luminoasă sau întunecată, în bună stare sau pulverulentă, fragilizată, depinde în mare parte de materialele organice din strat şi de starea acestora. Cunoaşterea materialelor organice este deci importantă pentru o caracterizare corectă şi completă a suprafeţelor pictate, pentru înţelegerea degradărilor suferite de acestea, respectiv pentru alegerea corectă a materialelor şi metodelor de intervenţie. Materialele organice din suprafeţe pictate Care sunt materialele organice întâlnite în straturile picturale? Chimic, materialele organice istorice fac parte din patru mari clase de substanţe organice: proteine, glucide, materiale grase (lipide), respectiv materiale răşinoase şi bituminoase (articolul actual nu face referire la materialele sintetice moderne). Structural, în fiecare caz avem de-a face cu substanţe macromoleculare, polimeri naturali, care provin din surse naturale şi cel mai frecvent intră în componenţa unor amestecuri complexe. Proteinele pot fi reprezentate în stratul pictural de gelatină şi cleiuri animale, de cazeină (o fosfoproteină), respectiv de ou, utilizat sub formă de gălbenuş, albuş sau ou întreg. Oul este numai parţial de natură proteică: oul de găină uscat conţine, de exemplu, printre altele, 45% proteine, 41% grăsimi şi 2% colesterol.1 Pe suprafeţele aurite putem întâlni ca liant şi o proteină vegetală, usturoiul. Proteinele sunt compuse din polipeptide, nişte macromolecule rezultate prin legarea chimică a unui număr mare de aminoacizi cu moleculă mică. Răşinile naturale sunt preponderent secretate de celulele unor arbori sau alte organisme vegetale. Sunt ameste1 Andreotti et al. 2008. curi complexe, având drept componente principale terpeni şi terpenoide. Scheletul acestor compuşi este format din unităţi izoprenice. După numărul de unităţi izoprenice din componentele principale ale răşinii, acestea se clasifică în: mono- şi sescviterpenoide (de exemplu, uleiurile volatile, terebentina), diterpenoide (precum colofoniu, sandarac sau copal) şi triterpenoide (mastic, damar etc). Răşinile fosile (chihlimbarul) sau răşinile de provenienţă animală (shelacul), intră tot în categoria materialelor răşinoase. Materialele bituminoase (bitum, asfalt, gudron, smoală), sunt de origine minerală sau rezultă din distilarea uscată a lemnului. Ele conţin preponderent hidrocarburi cu număr mare de atomi de carbon şi alţi derivaţi organici.2 3 De ce este complicată analiza materialelor organice? Determinarea materialelor organice este frecvent o problemă spinoasă, dificilă a analizei suprafeţelor pictate. Acest lucru se datorează mai multor motive. Precum am subliniat şi în cele anterioare, aceste materiale organice sunt amestecuri naturale complexe, a căror compoziţie este influenţată de mai mulţi factori. Componentele lor principale au o structură chimică complicată, macromoleculară sau polimerică. în stratul pictural, pe parcursul timpului trecut de la punerea lor în operă, în cele mai multe cazuri sub influenţa unor condiţii microclimatice necunoscute, aceste materiale au trecut prin procese chimice de îmbătrânire (reacţii de descompunere hidrolitică, fotooxidare şi de formare a unor legături încrucişate între molecule), în urma cărora structura lor se schimbă în mod nu întotdeauna previzibil. Ele sunt amestecate în stratul pictural cu materiale anorganice (pigmenţi, grunduri, materiale de umplutură), care perturbă analiza componentelor organice, motiv pentru care trebuie separate de acestea prin proceduri adesea laborioase. Cea mai mare problemă este faptul că proba disponibilă pentru analiză este frecvent foarte mică (de ordinul miligramelor), din care componenta organică reprezintă cel mult 10%. Metode de analiză uzuale în formarea academică a conservatorilor-restauratorilor, studenţii sunt familiarizaţi în primul rând cu metodele 2 Prepararea şi compoziţia chimică a acestor materiale este prezentată în detaliu în literatura de specialitate (Andreotti et al. 2010., Colombini - Modugno 2009., Masschelein-Kteiner 1995., Mills - White 1987., Tintámé Balázsl993); prezentul material reliefează doar aspectele necesare pentru înţelegerea analizelor prezentate. 3 Doménech-Carbó 2008. 154
