Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)

M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái

tică). Din punct de vedere taxonomic sunt reprezentate 350 de specii de păsări, încadrate în 20 de ordine, 51 de familii şi 26 de subfamilii.

Păsările au fost depozitate în două încăperi de la etajul II, aripa nordică a Castelului Huniadé. Recent, în 2006, depozitul a fost igienizat, când s-a hotărât coborârea tavanului, respectiv montarea unui tavan fals, pentru a menţine o stare de conservare mai adecvată a preparatelor uscate. Pentru izolaţia interioară a tavanului fals s-a folosit vată de sticlă.

Cu ocazia scurgerii unei cantităţi însemnate de apă, stratul de vată s-a îmbibat şi, după ce rigipsul a cedat, construcţia s-a prăbuşit peste vitrinele din prima sală a depozitului (foto 3). Molozul a ajuns pe acoperişul acestora iar scurgerile de apă au afectat interiorul mobilierului şi implicit piesele care s-au aflat acolo (foto 4).

Salvarea patrimoniului a început a doua zi dimineaţa prin mobilizarea muncitorilor din muzeu. Prima fază a fost ridicarea dulapurilor din apă, aşezarea acestora pe jumătăţi de cărămizi şi îndepărtarea apei din incintă prin măturare şi tamponare cu cârpe. A urmat îndepărtarea resturilor căzute şi mutarea păsărilor montate care erau aşezate pe jos (datorită dimensiunilor mari). în contact direct cu apa cleiul utilizat pentru fixarea nisipului sau scoicilor de pe stative-suport s-a dizolvat, iar scândura impregnată cu apa s-a încovoiat (foto 5).

Păsările evacuate au fost grupate din mers, în funcţie de umiditatea lor (foto 6). Cele mai puţin umede au fost curăţite prin periere şi aşezate pe un coridor în bătaia curenţilor de aer, iar cele foarte umede au fost, deasemenea, curăţite, uscate prin utilizarea uscătorului de păr şi aşezate pe acelaşi coridor (foto 7).

O manevră anevoioasă a fost scoaterea dupalurile din incintă, care au pereţi de sticlă, restul construcţiei fiind de lemn şi placaj. Părţile componente au fost şterse cu cârpă uscată. în ciuda intervenţiei relativ rapide au rămas semne pe părţile de placaj care pe porţiuni însemnate s-au destructurat.

Păsările, în lipsă de alte spaţii adecvate, au fost depozitate în spaţiului destinat ierbarului şi în depozitul de mineralogie, unde după câteva zile am constatat, că datorită spaţiului închis şi în ciuda prezenţei substanţelor puternice de conservare, bactericide la rândul lor, pe suprafeţe lăcuite, în special pe porţiunile de bază ale dulapurilor, care au stat aproape de apa băltită în depozit, au apămt pete de mucegai alb (foto 8). Din păcate acelaşi fenomen s-a constatat pe piesele de patrimoniu, respectiv pe penele păsărilor şi pe suporţii de montaj, iar sârma de susţinere a corpului, din interiorul tarsului în special la Ardeidae, a început să ruginească, producând exfolierea solzilor (foto 9).

Au mai fost depistate şi alte deficienţe minore, ceea ce ne-a îndemnat la formularea unor concluzii: problemele unei colecţii de păsări care suferit avarii prin inundare, respectiv prin umezire excesivă, sunt mai mari şi mai serioase decât ne-am fi aşteptat; salvarea pieselor de patrimoniu este extrem de anevoioasă, necesită multă atenţie, pricepere, spaţii adecvate, dotări tehnice şi substanţe chimice ş.a. Practic, situaţia concretă dată, ne-a prilejuit regândirea depozitării, a stării de conservare şi de siguranţă oferită de depozit, a modalităţilor de salvare de umiditate excesivă a preparatelor uscate, a intervenţiilor adecvate curăţirii lor, tratamentul fungicid, îndepărtarea petelor de arsen, recristalizată pe penaj, chiar şi a materialelor utilizate pentru realizarea preparatelor prin împăiere etc.

S-a dovedit că personalul din muzeu nu a fost pregătit pentru asemenea evenimente, ceea ce ne obligă la regândirea pregătirii de specialitate, în special din punctul de vedered al cunoaşterii şi controlării parametrilor şi tehnicilor de menţinere a stării de conservare precum şi a managemntul patrimonului cultural.

Ideea de bază călăuzitoare, specifică muzeelor şi colecţiilor consacrate, a fost păstrarea încontinuare, încă pe parcursul a multor generaţii, a acestei colecţii de păsări însemnate, cu valoare documentară, ştiinţifică şi culturală incontestabilă. Cu atât este mai valoroasă cu cât astăzi toate speciile de păsări din Europa sunt protejate, iar prelevarea prin colectare, întemeierea unei colecţii cu exemplare numeroase nu sunt recomandate, se pot efectua numai cu aprobări speciale, în esenţă, nici nu sânt intens dorite, fiind şi imorale.

Pentru salvarea colecţiei de păsări Dionisie Linţia a trebui să adaptăm o modalitate de intervenţie rapidă. După întocmirea unui proces-verbal amplu al întâmplărilor s-a hotărât tratarea păsărilor şi a suportului de montaj cu alcool absolut 100 %, pentru a favoriza prin procesul exicativ şi fungicid uscarea rapidă a pieselor. Uscarea păsărilor prin ventilaţie continuă s-a dovedit metoda cea mai eficace atât în cazul pieselor de patrimoniu, a vitrinelor, sertarelor cât şi însuşi a depozitului.

Datorită faptului că depozitul nu poate fi remediat imediat şi nici substanţele comandate nu au fost achiziţionate, din lipsă de fonduri, pe de o parte, iar pe de altă parte, de când există muzeul timişorean a suferit din cauza lipsei de spaţiu, am propus iniţierea unui tronson expoziţional, pe coridorul etajului II al Castelului Huniadé, prin vitrine depozit.

Problema tratării păsărilor împăiate împotriva fungilor se pare că este de nerezolvat. Sprayuri cu efect fungicid obişnuite pot lăsa urme pe penaj, ceea ce poate duce la degradarea parţială sau integrală a pieselor. Gazarea pieselor individuale este de neconceput în lipsa aparaturii tehnice, a substanţelor potrivite în cazul păsărilor şi a dotărilor spaţiale, amenajate în acest sens.

Ar fi trebuit definit, cu maximă urgenţă un spaţiu de depozit, în incinta Castelului Huniadé, dar momentul nu este potrivit, datorită faptului că este propusă restaurarea integrală al clădirii medievale, iar mutările, chiar şi în incintă, vor fi inevitabile. Cândva, Secţia de Ştiinţele Naturii a Muzeului Banatului Timişoara ocupa întreg spaţiu al etajului II din Castel, astăzi suprafaţa expoziţională a fost diminuată cu peste 60 %. Experienţa dezvoltării muzeale, cu o tradiţie de 138 de ani, colecţiile de mare însemnătate, calitatea şi cantitatea patrimoniului cultural naţional ne dau speranţa ca în optica forurilor administra184