Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
6. Hârtia Cea de-a doua secţiune a expoziţiei prezintă mărturii ale istoriei locale din perioada modernă. Astfel, în cea de a şasea sală, cu obiectele familiei Gyárfás, respectiv în a şaptea, care ne prezintă atelierul şi activitatea fotografului Nagy Béla, printre exponate întâlnim şi obiecte pe bază de hârtie. Conservarea şi restaurarea acestora s-a desfăşurat, de asemenea, în atelierul de restaurare improvizat în sala festivă de la etajul muzeului. Cu minimul de instrumentar şi de materiale de care s-a dispus, s-au putut întreprinde doar cele mai necesare intervenţii pe obiecte: curăţiri, lipiri şi în unele cazuri completări. 6.1 Artefactele pe bază de hârtie din fondul Nagy Béla 6.1.1 Cutiile pentru fotografii Dintre obiectele din moştenire, organizatorii au ales pentru expunere cinci cutii care constituiau ambalajul comercial original al unor materii prime fotografice - negative pe sticlă şi filme plane. Acestea au servit şi la depozitarea ulterioară, de după procesare, a clişeelor. Cutiile erau murdare şi rupte în mai multe zone. După curăţirea uscată prin radiere, suprafeţele stabile, tipărite au fost curăţite prin aplicarea unor comprese pe bază de soluţie apoasă de sulfat de alcool gras (substanţă tensio-activă) şi metil celuloză41; după curăţire au fost lipite rupturile. La aceste obiecte a fost deosebit de important să nu se modifice starea lor dobândită în urma folosirii, caracterul lor uzat (foto 34, 36). 6.1.2 Fotografiile înrămate Au fost expuse două rame originale, formate din două plăci de sticlă alipite cu benzi de hârtie, la care, în afara curăţirii uscate cu radiera a hârtiei, nu era necesară nici o altă intervenţie, decât lipirea rupturilor. La acestea, respectiv la toate celelalte obiecte de hârtie s-a folosit un adeziv pe bază de metil-celuloză. Pe lângă cele două rame, în planul tematic al expoziţiei figurau şi alte două fotografii, care s-au expus în rame asemănătoare celor originale, descrise mai sus, din plăci de sticlă alipite cu benzi de hârtie. 6.1.3 Panoul cu fotografii Cea mai dificilă sarcină de restaurare a obiectelor pe bază de hârtie a constituit-o pregătirea pentru expunere a unui panou cu fotografii, cu dimensiuni de 60x90 cm. înainte de a ajunge la muzeu, acesta a fost păstrat timp îndelungat într-un pod. Suprafaţa lui era murdară, iar cartonul, realizat prin suprapunerea prin caşerare a mai multor straturi de hârtie, era deformat, ondulat, cu halouri de apă şi prezentând mai multe rupturi. Decoraţia sa pictată de mână era ştearsă, având lacune în mai multe locuri. în 41 Carboxi-metil-celuloză, producător: Magyar Viscosagyár, Nyergesújfalu, Ungaria. schimb, fotografiile lipite pe panou s-au păstrat în stare surprinzător de bună (foto 41-42). Fotografiile de tip argint în gelatină au fost lipite original cu clei, putând fi desprinse cu uşurinţă de pe suprafaţa panoului, fără a fi necesară o umectare. Resturile de clei de pe versoul lor s-au îndepărtat prin comprese umede cu metil celuloză. Deformările cartonului gros, caşerat din mai multe straturi, s-au eliminat prin umezirea acestuia între straturi umede de vată de hârtie, aşezându-1 apoi sub o sticlă, care i-a aplicat cartonului uşor umezit o uşoară presare. S-a considerat că este mai bine să se evite încercarea îndepărtării halourilor de apă, iar echipa nu s-a considerat pregătită nici pentru o eventuală dezacidifiere.42 După o zi, rezultatele obţinute prin metoda presării s-au dovedit satisfăcătoare, cartonul s-a netezit şi şi-a păstrat această stare şi după uscare. După acesta s-au fixat straturile desprinse şi s-au lipit rupturile. La lipirea fotografiilor pe panou s-a folosit adezivul menţionat, pe bază de metil celuloză. S-a realizat retuşul ornamentului geometric. în final, panoul a fost înrămat, folosindu-se o ramă cu sticlă închisă la spate cu un carton neacid (foto 43-44). 6.2 Obiectele din moştenirea familiei Gyárfás Fondul moştenit de la familia Gyárfás conţine o bogată colecţie de materiale fotografice, dintre care muzeografii au decis expunerea numai a două fotografii originale de dimensiuni mari, restul fotografiilor fiind expuse pe pereţi doar sub forma unor copii. 6.2.1 Fotografiile înrămate ale lui Gyárfás Endre şi Gyárfás Ilona43 Aceste două obiecte s-ar fi putut aminti mai degrabă printre obiectele restaurate de lemn, deoarece s-au restaurat în primul rând ramele lor, dar datorită conţinutului lor, le enumerăm totuşi printre cele de hârtie. Din punct de vedere fotografic, ambele fotografii aparţin tipului celoidin mat, caşerat pe carton. Ramele lor de lemn sunt bogat ornate, cu aplicaţii de gips, colorate şi „aurite” cu bronz, în interior având un capac oval negru din lemn. Ramele erau foarte murdare, rama fotografiei soţului prezenta pierderi de material în două-trei locuri, la rama fotografiei soţiei aplicaţiile de gips erau casante din cauza uscării suportului de lemn şi se desprindeau la cea mai mică atingere. Cartoanele pe care au fost caşerate fotografiile au îngălbenit, au devenit uşor acide, dar nu erau încă friabile. Cartoanele care fixau fotografiile în ramă erau puternic deformate şi foarte acide, iniţial erau fixate prin cuie de lemn şi erau lipite de jur împrejur cu hârtie încleiată. Pentru uşurarea montării în rame şi prevenirea deplasării fotografiilor caşerate, acestea au fost iniţial lipite de sticlă cu ajutorul unor mici discuri de hârtie încleiată, dar în 42 Subliniem încă o dată că la nivel de echipament am fost nevoiţi să improvizăm. 43 Cele două obiecte aparţin Comunităţii Reformate din Cristuru Secuiese; ele fiind împrumutate muzeului pe termen lung. 181
