Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)

B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán

fondurile proprii ale muzeului, precum şi din contribuţia financiară a unor firme, fundaţii, instituţii şi persoane private din Cristuru Secuiesc.

Expoziţia noastră este în prezent singura expoziţie permanentă de arheologie din judeţul Harghita. Realizarea unei asemenea expoziţii, exigente atât profesional cât şi din punct de vedere al aspectului vizual, într-un mic muzeu orăşenesc a fost posibilă doar prin angrenarea a numeroase persoane private, conducători şi întreprinzători locali; la construirea expoziţiei au contribuit numeroşi specialişti şi voluntari, prieteni ai muzeului.

Prezentul articol va prezenta în continuare o scurtă descriere a restaurării, respectiv re-restaurării obiectelor expuse, restaurate total sau parţial, sau conservate prin minimă intervenţie.’

2. Ceramica4

Piesele de ceramică propuse spre expunere purtau urmele unor intervenţii anterioare realizate în diferite perioade istorice, respectiv de foşti restauratori ai muzeului. Pentru a satisface, deci, cerinţele noii expoziţii s-a impus restaurare lor parţială sau totală.

Printre completările anterioare au fost unele grosiere şi necorespunzătoare sau altele frumoase, totuşi, nepotrivite. Cel mai mare volum de muncă a fost necesar în cazul cahlelor medievale completate cu gips alb. Completările vaselor şi cahlelor nesmălţuite s-au retuşat cu pământuri sau culori tempera apoase (foto 1-3). Pentru a obţine suprafeţe asemănătoare celor originale, retuşul cahlelor smălţuite s-a realizat cu culori de apă de nuanţă potrivită, la care s-a adăugat cantitatea de Plextol5 impusă de luciul smalţului original. In cazul piesele mai uzate luciul şters al smalţului s-a obţinut prin tamponarea cu pensule şi tampoane de vată. Astfel s-a reuşit realizarea unui aspect unitar al suprafeţelor originale şi celor de completare (foto 4-6).

3. Piese metalice din secolele 12—13

Obiectele metalice de secol 12-13 au fost descoperite în 1981, cu ocazia construirii cartierului Kossuth din Cristurul Secuiesc6, printre vestigiile unei case de locuit arse. Casa este datată la sfârşit de secol 12 — început de secol 13. Distrugerea ei este legată fie de invazia tătară din 1241, fie de luptele de graniţă dintre secui şi saşi, fapt confirmat de

3 J. M. Cronyn: Régészeti leletek konzerválásának alapjai (Bazele conservării vestigiilor arheologice). MNM 1996. pp. 20-21. Traducerea în limba maghiară: Timámé Balázsy Agnes.

4 Restaurarea obiectelor ceramice a fost realizată de Hugyeczné Rektorik Éva.

5 Plextol B500: dispersia apoasă, fără adaos de plastifianţi, a unor copolimeri acrilici.

6 Benkő Elek: A középkori Keresztár-szék régészeti topográfiája. (Topografia arheologică a ţinutului medieval al Cristurului) în Varia Arheologica Hungarica V. Redigit Csanád Bálint. Budapest, 1992. p. 166-170. (22/11 Cartierul Kossuth Lajos II).

urmele de violenţă prezentate de osemintele găsite în sit. Conform observaţiilor arheologilor, casa a fost jefuită cu puţin timp după incendiu, sustrăgându-se obiectele mai valoroase. Din bogatul ansamblu de obiecte ajunse în patrimoniul muzeului, piesele care s-au putut identifica au fost inventariate, cele puternic corodate, neidentificabile au fost împachetate cu grijă, fără a fi însă în prealabil conservate. Dintre cele 36 de piese de fier 8 au fost conservate şi restaurate7 8 între 1994—1995, fiind acoperite cu un strat gros de răşină sintetică, care le conferea un aspect lucios, artificial (foto 7, 8). Acest strat s-a dovedit a fi salvator; numai unul din obiectele astfel tratate a prezentat semne ulterioare de coroziune. în schimb, în cazul pieselor rămase, în mod regretabil, neconservate, s-au observat - în ciuda ambalării şi depozitării atente — desprinderi în straturi datorate procesele de coroziune evolutivă ce au redus miezul metalic al acestora (foto 9).

Conservarea acestor obiecte a devenit posibilă prin sprijinul Fondului Cultural Naţional (Budapesta) şi al Ministerului Culturii din Ungaria. Cu finanţările acordate de aceste instituţii s-au achiziţionat dotările necesare unui laborator de restaurare metale corespunzător. Aparatelor astfel obţinute - un aparat de microsablare, un polizor de mână şi alte instrumente destinate curăţirii uscate, fără utilizare de substanţe chimice, a pieselor metalice - au facilitat curăţarea, conservarea şi redarea pentru circuitul expoziţional a unor piese cu stare de conservare precară.

Pe baza stării de conservare obiectele metalice propuse pentru expunere au fost sortate în trei categorii:

a) stare de conservare bună, cu miez metalic sănătos

b) stare de conservare precară, cu miez metalic redus

c) stare de conservare bună, dar fără miez metalic

Din grupa a) prezentăm un cleşte de turnare pentru

gloanţe din secolul al 16-lea (foto 9-10). Piesa a fost descoperită împreună cu alte obiecte cu ocazia săpăturilor din 19809. Curăţirea s-a efectuat cu freza dentară, respectiv cu aparatul de microsablare, continuând apoi cu metoda Krefting.10 Ca electrolit s-a folosit soluţie de NaOH 5 %, ca electrod o bandă (folie) de aluminiu. După curăţire până la eliminarea clorurilor, piesa a fost uscată în etuvă, apoi a fost pasivizată cu o soluţie de tanin 10 % şi uscată din nou. La urmă s-a aplicat un strat protector de unsoare

7 Comunicarea verbală a lui Székely Attila.

8 Restaurare efectuată de Janitsek András, restaurator la Muzeul Naţional de Istorie Cluj-Napoca. Vezi: procesul verbal de restaurare din 28.09.1994.

9 Benkő Elek: A középkori Keresztár-szék régészeti topográfiája. (Topografia arheologică a ţinutului Cristurului medieval). în Varia Arheologica Hungarica V. Budapest, 1992. p 160. (22/1 g Str. Şcolii 27. - lotul Şcoala Generală nr. 1), p. 79. Fig. 9.

10 Proces electrochimie fără sursă exterioară de alimentare. Schlager Károlyné: A mázeumi fém műtárgyak állagvédelme. (Conservarea obiectelor muzeale din metal). In Mázeumi Műtárgyvédelem, 1970. KMI Muzeológiai Technológiai Osztálya, Budapest, pp. 100-101. şi Séd Gábor: Régészeti eredetű fémtárgyak tisztítása, konzerválása. (Curăţirea, conservarea pieselor arheologice din metal). In Mázeumi Restaurátor és Módszertani Központ, Budapest, 1979. p. 25.

176