Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
Metode galvanotehnice locale în restaurare Gábor Séd Galvanotehnica se foloseşte în conservare-restaurare pentru două scopuri importante: tratamentul supraficială a obiectelor - îndepărtarea produşilor de coroziune, obţinerea unui strat protector, decorarea suprafeţei, respectiv întregirea lipsurilor şi realizarea copiilor. Încă înainte de descoperirea curentului electric se cunoşteau o serie de procedee chimice folosite pentru colorarea, acoperirea, decorarea şi protejarea suprafeţelor metalice. De la începutul secolului al 20-lea se folosesc băile galvanice electrochimice, ce presupun imersare. Galvanotehnica locală s-a răspândit în restaurare după anul 1970 şi se baza pe experienţa acumulată în aplicaţiile industriale, profitând de experienţa acestora. Aplicarea tratamentelor locale s-a dovedit necesară pentru că prin imersie toată suprafaţa piesei intră în contact cu electrolitul, ceea ce poate cauza degradări de durată1. în cazul pieselor metalice decorate - vopsite, cu intarsie, aurite, argintate, cositorite etc. - precum şi în cazul celor combinate cu lemn, piele, textile - adică piese compozit - alegerea electrolitului poate fi o mare problemă. Chiar dacă reuşim să găsim soluţia care nu dăunează niciunui component, totuşi, gazele ce se produc pe suprafaţă pot deteriora grav piesa. Prin tratamentul electrochimie local acestea pot fi evitate. în continuare se vor prezenta câteva procedee ce pot fi aplicate în oricare laborator de restaurare mai mic. Tehnologia a fost introdusă în practică din Ungaria de Krach Ernő2, căruia în 1974, cu ocazia unui drum de studiu la Nurenberg, un restaurator de arme al Germanisches Nationalmuseum i-a prezentat instrumentul tip pistol „Hobby Galvano”. Mai apoi, s-a reuşit ca prin reţeaua magazinelor de bricolaj „Ezermester” şi „Úttörőbolt” să se importe varianta austriacă a instrumentului, pistolul „Galvan electric” (foto 1). Pe partea anterioară a pistolului era posibilă fixarea unui rezervor pentru electroliţi - pe atunci se puteau folosi 9 soluţii - electrolitul intrând în contact cu suprafaţa piesei printr-un tampon. Procedeul se putea folosi în primul rând pentru depunerea straturilor metalice pe suprafaţă, dar - datorită distrugerii tamponului - nu se recomanda la curăţiri. Instrumentul era alimentat de 2 baterii de 4,5 V sau de o sursă de alimentare de 1 în cazul folosirii băilor cu electrolit, suprafeţele care nu urmau a fi tratate se pot izola cu substanţe potrivite, dar protecţia adeseori ori nu prezintă siguranţă 2 Ca restaurator al Muzeului Maghiar al Luptei Proletare curent continuu de 12 V, piesa fiind legată la catod iar pistolul la anod'. Atât în industrie cât şi în restaurare s-a pus problema utilizării procedeului aplicat local, iară imersie, pentru curăţiri, respectiv pentru tratamente şi decorări superficiale. Astfel, a fost posibil în 1983, la sesiunea anuală a grupei de lucru pentru conservare-restaurare al Uniunii Chimiştilor Maghiari, ca Dr. Pavlik Oszkár3 4 să prezinte lucrarea: „Curăţirea suprafeţelor metalice mari prin procedeul anodului mobil” şi un instrument obţinut prin transformarea în conductor a unui stilou tip marker - prin introducerea în el a unui fir metalic - şi utilizare acestuia pentru tratamentul local, pe suprafeţe mici, iar autorul acestui articol, tot acolo, independent de dl. Pavlik, a prezentat un instrument asemănător. Depăşind nivelul „bricolajului” s-a contactat reprezentanţa firmei Selectrons Ltd5., apărută în aceea perioadă în Ungaria. Ca urmare a colaborării, reprezentantul englez al firmei, dl. Richart Mountfort, a susţinut în 1990, la Conferinţa Naţională de Restaurare, o prelegere şi o prezentare practică a procedeului „Selectron Process”6 - un sistem mobil elaborat de Selectrons Ltd. prin care se poate depune metal peste metal (foto 2). De fapt, este o metodă specială de a obţine un strat metalic pe cale electrochimică cu aderenţă mai bună, porozitate mai mică şi un reglaj al grosimii stratului metalic mai bine controlat decât la pulverizarea termică sau la sudare. Nu este procedeu termic, deci nu se produc tensiuni interioare. Este asemănător cu procedeul de sudură în arc electric. Straturile obţinute sunt uniforme, au densitate potrivită şi nu sunt poroase. „Legăturile moleculare” formate cu materialele conductoare sunt mai puternice decât în cazul pulverizărilor termice sau a cromării. Rezistenţa stratului metalic la coroziune este deosebită. Duritatea stratului variază în funcţie de metal sau de aliaj. Fragilitatea datorată hidro3 Vezi detalii: Krach Ernő: Pistolul de galvanizare „Galvan Electric”. In Múzeumi Műtárgyvédelem 3., Múzeumi Restáurator és Módszertani Központ, Budapest, 1976. pp. 228-229 4 Cercetător la Institutul de Izotopi de lângă Academia Maghiară de Ştiinţe 5 Instituţie cu sediul mai întâi la New York, apoi la Waterbury; a înfiinţat filială de producţie şi desfacere în Anglia, in 1992 SIFCO Industries Inc. a cumpărat firma Selectrons cu filialele din Europa şi Asia, care astăzi sunt filialele lui SIFCO. Vezi http://www.sifcoasc.com 6 Procedeu introdus în 1960, Selectrons Ltd. a produs instrumentele şi soluţiile 171
