Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)
B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán
baza energiei lor (EDS) ori pe baza lungimii lor de undă (WDS). Cu această metodă deci putem identifica elementele chimice (începând de la carbon până la uraniu), putem estima cantitatea lor aproximativă şi putem stabili proporţia dintre ele. Avantajul acestei metode este faptul că prin focusarea razei de electroni suprafaţa analizată se poate reduce foarte mult (la cca. 1 pm), ceea ce înseamnă că se pot analiza cu succes şi probe de dimensiuni foarte reduse, respectiv cu ajutorul microscopului electronic cu baleaj (SEM) se poate alege cu precizie suprafaţa dorită a fi analizată. (Dezavantajul este necesitatea de prelevare a probelor şi de preparare a acestora.)12 13 * Analiza componenţilor a dovedit prezenţa plumbului, ca element principal, alt element nefiind vizibil pe diagrama rezultată. Deci putem conclude că proba conţine doar pigment cu conţinut de plumb, astfel particulele roşii pot fi miniu, iar particulele mici provin din alb de plumb (foto 2). Pentru o confirmare şi mai sigură am efectuat analiza Raman.11 La analiza coloranţilor organici şi a pigmenţilor anorganici în ultimele decenii se foloseşte din ce în ce mai des microspectrometria Raman. Metoda se bazează pe faptul că spectrul în lumină difuză a obiectelor iluminate cu radiaţie monocromatică conţine pe lângă cea a luminii excitatoare şi alte linii (a.n. linii-Raman), care sunt în legătură cu vibraţiile şi rotaţia moleculei care difuzează lumina. Difuzia Raman este indusă cu diode laser care produc raze monocromatice cu diferite lungimi de undă. Lumina difuză este transformată în spectm Raman cu ajutorul detectorului şi a sistemelor de procesare a semnalelor din aparat, acest spectru fiind caracteristic compoziţiei şi structurii materiei analizate. Aşadar, cu această metodă se pot identifica compuşii chimici, avantajele ei fiind necesitatea unei probe minime (câteva particule de pigment), ba mai mult, există deja aparat Raman portabil care efectuează analiza direct pe obiect, tară prelevarea de probe. La pigmenţii minerali, cu particule de dimensiuni mai mari un avantaj deosebit al metodei este faptul că sub microscop se poate delimita exact zona, respectiv particula dorită a fi analizată. în opinia unor cercetători, însă, spectrul primit nu este atât de caracteristic încât să se poată interpreta unanim tară alte informaţii speciale. Identificarea probei se realizează prin compararea spectrului primit cu spectrul materialelor cunoscute. Deoarece avem prea puţine date în domeniul straturilor aplicate pe hârtie şi îmbătrânirea stratului de culoare poate modifica spectrul obţinut, este de folos să venim în ajutorul specialistului care efectuează analiza cu materiale de referinţă. 12 Tot o metodă de analiză a elementelor este şi spectroscopia cu fluorescenţă Roentgen (XRF), care are şi aparatură portabilă. Avantajul acesteia este faptul că nu necesită prelevare de probe, analiza se poate efectus direct pe obiect, deci este o metodă nedistructivă. Dezavantajul este că acest aparat analizează o suprafaţă cu diametrul de minimum 3mm, deci nu poate focusa pe suprafaţă destul de mică şi razele Roentgen pătrunzând mai adânc, măsoară şi materialele suportului. De aceea în cazul obiectelor de hârtie această metodă necesită cu siguranţă a fi dezvoltată în continuare. 13 Analiza a fost efectuată de către Sándomé Kovács Judit, inginer în analize instrumentale. în spectrul Raman din imaginea 8. diagrama neagră de jos este a pigmentului de miniu de referinţă, iar celelalte trei sunt cele ale probelor din volum. Graficele probelor din carte sunt deformate nu doar din cauza eventualelor schimbări parvenite în urma îmbătrânirii ci şi datorită celorlalte materiale prezente în stratul de culoare (ex. lianţi), însă peakurile/vârfurile caracteristice miniului sunt clar vizibile pe toate cele trei probe (ftg. 3). Pe baza acestora putem afirma cu siguranţă că stratul de culoare roşie este din pigment de miniu pe tot întregul cărţii. Dar nu am primit încă răspuns la întrebările legate de natura liantului şi dacă compoziţia culorii este aceeaşi pe toate filele din carte. Pentru analiza liantului avem mai puţine posibilităţi la dispoziţie, deoarece metodele analitice nu ne permit concluzii privitor la compuşi organici complecşi. în sec. al 16-lea şi mai târziu până la apariţia materialelor sintetice lianţii şi adezivii folosiţi la pictarea hârtiei erau de origine animală (ou, clei) şi vegetală (amidon, răşină, mastic). La analiza acestora se poate folosi Spectroscopia în Spectru Infra cu Transformaţie Fourier (FTIR) care este larg aplicată în analiza materialelor sintetice. Metoda de spectroscopie infra care se bazează pe măsurarea frecvenţelor caracteristice, face posibilă identificarea legăturilor moleculare. Interpretarea rezultatelor se poate face prin stabilirea structurii materialului analizat cu ajutorul legăturilor şi grupurilor funcţionale aparţinând vârfurilor din spectrul infraroşu sau prin compararea diagramei primite cu spectrul materialelor-referinţă. Indiferent de metodă, interpretarea rezultatului necesită multe cunoştinţe de specialitate şi mult exerciţiu, şi în acest caz fiind un mare ajutor pentru specialist ataşarea materialului-referinţă. Probele din culoarea roşie au rezultat grafic caracteristic pentru polizaharide, de aceea am înaintat pentm analiză probe de amidon şi gumă arabică proaspete şi îmbătrânite artificial. Pe baza comparaţiei probelor putem nota prezenţa gumei arabice. în figura a 4.-a diagrama de sus este cea a gumei arabice, iar cele trei de jos sunt graficele probelor de roşu prelevate din volum. Vârful ce apare la 1000 cm1 denotă guma arabică. Carbonatul de calciu din ultima diagramă provine probabil din tratarea cu var a hârtiei sau din contaminare (fig. 4). Ce poate cauza deci desprinderea straturilor de culoare în a doua jumătate a volumului dacă nici pigmentul, nici liantul nu sunt diferite? Adică au folosit acelaş pigment şi acelaş liant pe tot parcursul volumului. Observând mai atent cartea putem remarca faptul că în prima parte roşul aplicat în strat gros apare doar pe suprafeţe mici (şepci, pantaloni, foc), dar spre jumătatea volumului apar şi gravuri în care se lucrează în faţa clădirilor sau în interiorul acestora, unde pictorul a aplicat aceste straturi la suprafeţe mari, cum ar fi acoperişurile - acestea sunt zonele unde apare problema desprinderilor. Din experienţă putem afirma că miniül poate lua cantităţi mari de gumă arabică fără să devină lucios, în acelaş timp aplicat în strat gros, păstos, devine rigid şi se desprinde uşor de pe hârtie. Desprinderile din volumul de faţă se pot explica prin această rigiditate, care la răsfoirea cărţii poate provoca fisurarea 152
