Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 10. (Székelyudvarhely, 2010)

B. Perjés Judit - Domokos Levente - Puskás Katalin: Tíz nap a "Nagy-Küküllő felső folyása mentén" avagy hazi és vendég restaurátorok a székelykeresztúri Molnár István Múzeum születő állandó kiállításán

zentative. Rezultatele analizelor au confirmat prezumţia cu privire la starea de avansată de degradare a învelişului de piele al lăzilor (vezi rezultatele măsurătorilor în amănunt în Tabelul 1 şi rezultatele Ts în Tabelul 2 ).

2.6.1 Măsurarea temperaturii de contracţie

îmbătrânirea naturală a pieii tăbăcite vegetal este produsă de fenomenele continue de degradare hidrolitică şi oxidativă ce au loc în structura materialelor de tăbăcire şi a colagenului. După observaţiile lui Larsen şi ale colegiilor săi, degradarea hidrolitică a pieilor istorice depozitate în diferite condiţii de poluare este cauzată în primul rând de depunerile acide, în timp ce degradarea prin oxidare se produce mai ales la acţiunea altor factori de mediu - lumină, căldură sau depuneri oxidative1’. La descompunerea acidă a colagenului are loc hidroliza legăturile peptidice din lanţurile proteice, spre diferenţă de degradarea oxidativă când aminoacizii bazici ai catenelor laterale, cu sarcina pozitivă, se transformă în catene laterale acide cu sarcină negativă. Starea de echilibru a colagenului este perturbată, pH-ul său deplasându-se spre domeniul acid, fapt ce duce la destabilizarea structurii fibrelor. Pe parcursul îmbătrânirii şi în materialul de tăbăcire vegetal, al cărui scop iniţial era să confere calităţi superioare şi rezistenţa pieii, au loc fenomene de descompunere ale căror rezultate contribuie la deteriorarea pieii.

Stabilitatea hidro-termică a fibrelor de colagen - gradul de contracţie a fibrelor la încălzire în apă, este un bun etalon al rezistenţei şi calităţii pieii, respectiv al gradului ei de degradare.

Pentru proprietăţile fibrelor de colagen, felul în care ele se contractă la încălzire este reprezentativ. Diversele legături încrucişate care stabilizează lanţurile polipeptidice determină forma moleculelor. Pe parcursul încălzirii, legăturile de hidrogen se desfac şi ca urmare a contracţiei, molecula îşi pierde forma specifică elicoidală, iar pielea se întinde ca o gumă (foto 32).

Colagenul neprelucrat se contractă în apă, la încălzire, la o temperatură de 65 °C. Materialele vegetale de tăbăcire se leagă prin legături fizice de colagen - prin grupările - OH formând legături de hidrogen, respectiv legături de tip van der Walls în zonele mai puţin hidrofilé ale lanţurilor polipeptidice - şi prin acestea, în general, cresc temperatura de contracţie. De aceea temperatura de contracţie 13

of leathers and parchmnt by the micro hot table method (MHT). pp. 143-150.

Kissné Bendefy Márta a atras atenţia autorului asupra acestei metode de investigaţie

în afara analizei cu micro-sondă (EDX) a probelor de metal, autorul a realizat toate investigaţiile la Muzeul Naţional al Ungariei, Departamentul de Pregătire şi Metodică de Conservare

13 Ld. Larsen, R.: Summary Discussion and Conclusion. In: European Commission STEP Leather Project. Evaluation of the Correlation between Natural and Artificial Ageing of Vegetable Tanned Leather and Determianation of Parameters for Standardization of an Artificial Ageing Method. Protection and Conservation of European Cultural Heritage. Research Report No. 1. (R. Larsen Ed.) The Royal Danish Academy of Fine Arts, School of Conservation Kopenhagen, 1994. p. 180.

a pieii noi, tăbăcite vegetal, este mai mare decât a colagenului neprelucrat şi se situează — în funcţie de tipul animalului şi a materialului de tăbăcire - între 75-85(90) °C.

în comparaţie cu materialele de tăbăcire vegetale, tăbăcirea cu alaun nu ridică temperatura de contracţie, deoarece, în acest caz, materialul de tăbăcire - alaunul completat cu sare de bucătărie - se depune ca un material dur, de umplere şi susţinere între fibre şi nu se leagă cu legături chimice puternice de proteina pieii. Din acest motiv, pieile tăbăcite mineral sunt mai sensibile la apă, iar temperatura de contracţie este mai mică decât la colagenul neprelucrat, 50—63 °C. Pieile tăbăcite cu grăsimi au o temperatură de contracţie similară de 50—63 °C.

Pe parcursul fenomenului de degradare a pieii, temperatura de contracţie scade, astfel că măsurarea acesteia ne poate oferi informaţii despre starea pieii.

2.6.2 Metoda de analiză

Pentru măsurarea temperaturii de contracţie sunt suficiente câteva fibre, astfel că din punct de vedere al obiectului, analiza este aproape non-distructivă. Fibrele analizate se aşează pe o lamă de microscop, ele se defibrează cât mai bine şi se picură peste ele apă distilată cu pH 7, apoi după 10 minute se acoperă cu o lamelă. Proba astfel pregătită se aşează la 20 °C pe masa încălzibilă, acordându-se permanentă atenţie. în fiecare minut, temperatura se ridică cu câte 2 °C, în timp ce la microscop se observă comportamentul fibrelor. Larsen a împărţit fenomenul de contracţie a fibrelor în 5 etape:

Inactivitate în probă -A-Bl - C- B2-A2 - Contracţie completă

în segmentul A şi A2 se poate observa activitatea de contracţie a câtorva fibre, în sectorul B şi B2 contracţia, uneori, a mai multor fibre este imediat succedată de contracţia alteia, în intervalul C cel puţin două fibre se contactă simultan şi continuu. Temperatura iniţială a intervalului C, când în apa în curs de încălzire, minimum două fibre prezintă simultan şi continuu activitate de contracţie, reprezintă valoarea temperaturii de contracţie (shrinkage temperature, notată Ts). Larsen consemnează că în cazul fibrelor într-o stare avansată de degradare, contracţia are loc atît de repede, încât fiecare etapă a fenomenului nu este observabilă.

Analiza fibrelor extrase din probele de piele ale lăzilor s-a desfăşurat pe masa încălzibilă a microscopului la care a fost ataşat un termometru digital. Acurateţea aparatului în domeniul de măsurare preconizat s-a verificat cu alcool cetilic (o.p. 49,3-49,5 °C) şi difenil-amină (o.p. 53-53,5 °C) (foto 33). Măsurătorile s-au realizat ţinându-se cont de parametrii daţi în literatura de specialitate, începând de la o temperatură de 20 °C, aceasta a fost crescută, în fiecare minut, cu câte 2 °C. Creşterea temperaturii, respectiv contracţia fibrelor, s-a dovedit prea înceată pentru deosebirea unora dintre etape. Procesul de contracţie a fost foarte lent, până când fibrele s-au contractat aşa de brusc, încât numai rezultatul a fost vizi-129